marți, ianuarie 03, 2012

Raţia de părăginire




N-am cuvinte de laudă pentru legendă.

Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.

Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,

Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.

Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer,

Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,

De aceea distrug sistematic arhivele

Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă.

Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile

Amintirilor.

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

FRUMOS!!!

„Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer,
..................
Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile

Amintirilor.„

Între aceste limite, aleg zborul!

La mulți ani!

ionelmuscalu spunea...

Oho, multumesc!Sa sper ca vom depasi mereu limitele!

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....