sâmbătă, ianuarie 07, 2012

Hibernalia



Oraşu-i alb ca un spital,
Stomacu-mi latră, ochii-mi plâng
Şi printre plopii tremurând,
Se vede-un cal.

La colţ ţiganca vinde ghiocei
Mai albi decât zăpada îngheţată,
I-aş lua cu mine să ţi-i fac cercei,
Pe toţi odată.

Dar ea îmi cere doi bănuţi în plus
Şi-mi lasă-n minte ultima întrebare,
Cu gându-acela, care mi l-ai spus
Din întâmplare.


Oraşul alb ar tăcea, dar e frig
Şi un vânt avan se lăfăie prin oase,
Un ciob de ochi mă uită într-un zid
De chiciuri groase.

Un cal se vede tremurându-mi plopii,
Ţiganca vinde ghiocei,
Îmi plâng la colţ de zid şi ochii
Ţi-i pun cercei

3 comentarii:

De vorba cu mine... spunea...

La multi ani, domnule Ionel Muscalu!
Sa ne traiti cu numele!
Sa va dea Dumnezeu sanatate si noroc in viata!
Interesanta poezia, o atmosfera intalnita la simbolisti, un tablou de iarna urata reverberata adanc in traire, un final oarecum iesit din tipar, un ciob de Goya.

Frumos! "Observatiile" vor fi in alta zi, dupa... sampanie!

La multi ani!

ionelmuscalu spunea...

Multumesc frumos!

elena chiriac spunea...

Și aș întoarce albul în alt timp
cu nechezat de cai fără de șei,
limpezii țurțuri tainic să-i ating,
să-i prind cercei.

La mulți ani, Ionel Muscalu!

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....