joi, ianuarie 26, 2012

S-a spart tăcerea, s-a spart frica!

Dicţionarul meu enciclopedic al milei,
M-a făcut fratele grâului, tinei, făinei,
Mi-a dat rariştea în grijă, s-o fac ogor,
Să-mi vibreze inima şi pe stomacul gol.

Am fost şi sunt o aspră palmă
Dată tăcerii ce nu simte o rană,
De la bătrân, de la pupil,
Simt disperarea, e-al meu copil!

Rămân de pază, urlu pe creste,
Sunt lup din dacii aprigi-e-o veste,
Fiindcă în suflet ei îmi cresc toţi,
De la bunici până la nepoţi.

Lupt pentru ei, ca pentru mine,
Lupt pentru astăzi şi pentru mâine,
Creşte un prunc, dar creşte-l bine,
Nu-i da destinul ce nu-i aparţine!

Să spargem frica, tăcerea să crape,
Punţi între oameni şi pod peste ape,
Avem curaj, tineri suntem,
Ne batem pentru dreptul ce-l mai avem.


Păcate n-am, Domnu-i cu mine,
Haide să creştem ziua de mâine,
Să nu ne trecem, rupând din vise,
Să atacăm zări interzise!

Un comentariu:

INCERTITUDINI spunea...

„Să spargem frica, tăcerea să crape,
Punţi între oameni şi pod peste ape,„

Energic , mobilizator, tineresc, încrezător!
Mulțumesc frumos pentru clipa de încredere în mâine!

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....