duminică, ianuarie 22, 2012

Ionele, vor veni şi troienele!

Mai cunoscut giurgiuvenilor ca omul “de pe sticlă”, comunicatorul de mesaje al PNL Giurgiu, Ionel Muscalu, şi-a lansat vineri, 13 ianuarie, la ora 13 şi 13 minute, la Cafeneaua Artiştilor din incinta Teatrului “Tudor Vianu”, cel de-al patrulea volum de poezie intitulat  “Respir brume, beau zăpezi”.Volumul, precedat de “Războiul cailor pe pereţi” – 1997,„Baladele oraşului meu. Chipuri de prieteni” - apărut în 2000, şi “Ostatec la Ferestrele vieţii“ – în 2011, vine, pe lângă faptul că mângâie sufletul cititorului iubitor de lirism, să aducă şi o confirmare indubitabilă a valorii scriitorului care depăşeşte cadrul local şi intră în cursa pentru o recunoaşterea naţională, aşa cum preconiza încă de anul trecut editorul cărţii, conf. univ. dr. Constantin Stoenescu. Dar mai presus de toate, aşa cum ne-a mărturisit autorul, mai în glumă, mai în serios, vine să mângâie chiar sufletul autorului: “După atâtea funcţii administrative pe care le-am ocupat, după ani de politică, am ajuns totuşi ce mi-am dorit, măcar pentru câteva zile –  poetul Ionel Muscalu. Mi-am dorit ca acest volum de poezii să apară într-un decembrie cu zăpadă, cu troiene. Cum n-a fost să fie, l-am lansat în ianuarie, dar măcar este un ianuarie cu brumă”.
Pentru cei care au avut plăcerea să-l citească pe Ionel Muscalu, “Respir brume, beau zăpezi” este, fără nicio urmă de îndoială, de departe, cea mai bună realizare a sa. A reuşit ca din acelaşi filon – nostalgia copilăriei la ţară, bunici, ape, derdeluşuri, familie şi datini care trezesc nostalgie – să extragă albul pur pe care numai o zăpadă frumoasă ţi-l poate releva în clipe de graţie.
Mai rămâne „să-l troienească”  şi recunoaşterea oficială a valorii sale la nivel naţional, pentru că la ce trafic are pe net după fiecare poezie, se poate spune că a depăşit deja graniţele, atât timp cât în Brazilia cineva a încercat să-i traducă deja poeziile.
Ioan Mănăilă

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...