Sandaua lui Dumnezeu

Doamne, singur trebuie să fi fost
Dacă m-ai creat şi pe mine,
Tu, firesc, aşa ca o coloană de foc
În deşertul aprins de schimbare,
Zi-noapte, apă-pământ, cer-legământ,
Încît eu am apărut din curcubeu,
Un soi de înşirare de infinite oportunităţi,
Mereu fulgurate în risipire de toţi,
Ca şi cînd praful de pe sandaua Ta
S-ar fi tulburat de peisajul lumii
Şi scuturat pe polen de crini
A afirmat cuvântul Fiat, a fi din humă,
Apoi Lux, a fi din lumină,
Ca o viziune neasemuită a corpului meu.
Atunci ai călcat într-un fluviu de fericire
Şi mi-ai dat puterea să plâng un ocean!

I am lost in your soul…

I’ve got lost in your soul

You don’t show me the way anymore,

I am tired from so much walking,

When I knock at  clandestine gates.

Here exist endless roads

And states I’ve never seen before,

Besides calm lakes,

Flowers volcanoes erupt ceaselessly.

In paved fields

And with perfumed smell,

Tireless bees

Put the honey in a clean dream.

From horizon storms are seen,

I take cover under your eyes,

Here crazy people haven’t passed by,

To carry sparks in chests.

In the silence so pure

Only the cares hurt,

I am lost in your soul,

Loving you truly.

This much I wanted to stay here,

In the snowed heaven of the soul,

That I furrowed with water lilies

The undefiled destiny.

To the life crossroads

Existed nameless fountains,

In them I rinsed the hope

And I spent an abyss.

I am lost in your soul,

I hope now finally,

When autumns cry in my walking

That everything is relative.

M-am rătăcit la tine-n suflet

M-am rătăcit la tine-n suflet
Şi drumul nu mi-l mai arăţi,
Sunt obosit de atâta umblet,
Când bat la clandestine porţi.

Aici sunt drumuri nesfârşite
Şi stări cum n-am văzut vreodat',
Pe lângă lacuri liniştite,
Vulcani de flori erup neîncetat.

În câmpuri pardosite
Şi cu miros înmiresmat,
Albine neobosite
Pun mierea într-un vis curat.

Din orizont se văd furtuni,
Mă adăpostesc sub ochii tăi,
Pe aici nu au trecut nebuni,
Să care-n cufere scântei.

În liniştea atât de pură
Doar supărările te dor,
M-am rătăcit la tine-n suflet,
Iubindu-te într-adevăr.

Atât am vrut să stau aici,
În raiul sufletului nins,
Că am brăzdat cu flori de nuferi
Destinul încă neatins.

Pe la răscrucile de viaţă
Erau fântâni fără de nume,
În ele limpezeam speranţa
Şi risipeam câte-o genune.

M-am rătăcit la tine în suflet,
Eu sper acum- definitiv,
Când toamnele îmi plâng în umblet
Că totul este relativ.

Unicorn horseshoe

Well, old friend, from the reading book,

We pass through life  the same, and have the same nature,

We get drunk with skies, we brake until the road,

It screaks an angels balance in perfume,

It lives us speechless any suffering,

Which we call on leaves as we are gone,

We adapt from storms a faithful life,

Our temple burns in stars duplicitous magnolias,

For ice airs barks begonias to our noses,

With burned spices on the coldest mountains,

A shout is the poem, Aztec treasure,

Chit-chat archipelago, words impregnated

With our own culture have armies force,

But, dear book colleague, of readings book mate,

The poem is not the moment, but history of nature,

In which we tilt the balance in mornings,

Androgynous creature-boys-girls-boys.

With witness clothes, with strawberry brollies,

We go into sayings and into dear tales

And I’ll call you a taxi towards eternity,

To defeat with mysteries all humilities,

Alone in world having this luck,

We throw over the shoulder the unicorn horseshoe,

Swards we come into leaf, we bloom rackets in rhapsode lyrics,

To win wars with unforgotten words,

We remain in reading, as long as we are mentioned. tr. M.R.M. Monica Rodica Muscalu

Waking up...

This is my woman,

This is my narrow bed,

Here is  the holy church,

Here is the graving place,

This is my child,

Here are his steps through century,

This is his country,

Here I am, poorer and poorer.

Here, in dream, is my home,

With a small courtyard and “cerdac”,

On this porch, still mine,

Sits today, growing, a Dacian ’s offspring.

This is the homeland,

In chest is ancestry’s fire,

This is the hearth where I am consumed,

By the  still Romanian longing.

This furrow and this sky,

This dried up Danube,

This land on which I perish

Shouts: Hey, you, wake up at once! tr. M.R.M. Monica Rodica Muscalu

Trezire

Aceasta e femeia mea,
Acesta-i patul meu cel strâmt,
Aici e sfântă biserica,
Aici e locul de mormânt,

Acesta e copilul meu,
Aici sunt pașii lui prin veac,
Aceasta este țara lui,
Aici sunt eu, tot mai sărac.

Aici, în vis, e casa mea,
Cu curte mică și cerdac,
Pe prispa asta, încă a mea,
Stă azi, crescând, un pui de dac.

Aceasta este patria,
În piept e focul strămoșesc,
Aceasta-i vatra unde ard,
De dorul încă românesc.

Această brazdă și ăst cer,
Această Dunăre secată,
Acest pământ pe care pier
Îmi strigă: Scoal'te , mă, odată!

It is too…

It is too early  to tell you that I am dead,

but the wind howls

and unspoken sky,

and the bells are ringing

from the earthquake The Globe

It is too soon to tell you that I am gone,

but the grass is dried

and the leaves are gone,

and the rains are crying

over the world all the time.

It is too much to know that I am disappearing,

but I don’t have flowers anymore

and you throb for nothing,

when the spines in shivers

banish the order.

It’s too early,

but not too late

and yet not too soon,

as long as I’m still writing

and I can speak my thought. tr. M.R.M. Monica Rodica Muscalu

Potcoavă de inorog

Bine, vechi prieten, din cartea de citire,
Trecem la fel prin viaţă, avem aceeaşi fire,
Ne îmbătăm de ceruri, ne rupem pana-n drum,
Ne scârţâie o cumpănă de îngeri în parfum,
Ne lasă fără grai oricare suferinţă,
Pe care o strigăm pe foi pân' la nefiinţă,
Ne adăpăm din viscole  o viaţă de credinţă,
Ne arde tâmpla-n stele duplicitar magnolii,
Căci văzduhuri de ghiață ne latră-n nas begonii,
Cu mirodenii arse pe munții cei mai reci,
E-un strigăt poezia, tezaur de azteci,
Arhipelag de vorbe, cuvinte impregnate
De propria cultură au forţă de armate,
Dar, drag coleg de carte, de cartea de citiri,
Poemul nu-i momentul, ci istoria firii,
În care înclinăm balanţa-n dimineţi,
Fiinţă androgină- băieţi-fete-băieţi.
Cu haine de martor, cu sâmburi de fragi,
Intrăm în proverbe şi-n basmele dragi
Şi-ţi chem un taxi spre eternitate,
Să batem din taine umilinţele toate,
Singuri în lume având acest noroc,
Aruncăm peste umăr potcoava de inorog,
Înfrunzim spade, înflorim rachete în vers de rapsod,
Să câştigăm războaie cu vorbe neuitate ,
Rămânem în citire, cât timp suntem citate.

The charcoal wrote on glass…

Hey, what a joy squashes  my eyelids!

 I made   friends with a flame from thunder

And I can’t contemplate the world

 But only with the thought seed

And  that only for a few pop-eyed seconds,

 Dreamy and  Imitative fat,

 So that the natural of the flies Buzzes

With their transistors Through eyelashes.

As if  I had a thousand antenna.

Naturally, any  branch, any leaf,

Any piece of sky makes the step

Inside me like a dance of  the nightmares,

 Like an intuitive tango of  profound essence.

Of the meaning of things.

Come, name of value and give me a crown,

Chase my  food through papillae

So that I can feel it almost  aquatical,

Like a star mixed into  darkness lake waves,

When the wind floods me braking the thistles,

 Banishing the bats from the caves of my thoughts,

 In a red labels flight,

Stuck on the no price fruits from my mother’s basket!

Come and color with meaning my only woman,

The only kiss and the only appearance of  star Anahoret!

 On daylight and in the Sun.

Tr. M.R.M. Monica Rodica Muscalu

Vertical heartsick

Vertical heartsick for another torch,

For another light arouse from body,

A vizcain sky sits in line,

To pass it through the ozone screwed sieve,

Loving the flicker with longing to the death,

Wanting you harshly, you-star and you-eye,

I drown in blue on either side

And I blow green the happiness to the poplars.

Drop yellow the bay-leaves,

Orange eclipses turn back later,

With phoenix feathers gold plated

You urge me to dimensions that I don’t know.

A moment red sky I see from far away

Over the indigo hurt ocean,

In vain with violet trot it separates us

The light shore that knows where.

In vain we look for salvation in grey histories,

In vain in rebels systems,

History is dead, itself looking the state

In which people are dignified and clean,

Through novel texts written on skin

With silver needles enough poisoned,

I look for the light risen from stars.

Unchained to our cry-rainbow

In the sky or in meat, in tomorrows,

Arsenic favors are served to you in surplus

And vertical longing sloops to your bread,

While another torch lights up in a smile.

Trad. M.R.M. Monica Rodica Muscalu

Poem of white

The glass is half full,

And this day is at its half too,

Through the world you are still looking for your destiny,

When you wear horizons in your eyes, on the eyelids.

You look in the book, burn it together with

That votive painting wich you desired,

Rewrite the book and paint a moon

Self- portrait, make it as you deserved it!

Too omnivorous you engrain perfection,

Paradoxically, you still believe in the white room stag,

In the delta azure, water-lilies grow only on Mondays,

When you galactic reborn from flame.

It’s simple to enumerate you commonplaces,

To brake your glass, maybe to drink it,

But breathed in clandestine nights

So many fulfilled dreams I give you.

I remember the winter you were born,

The snow was like a heaven dream, when you were screaming,

Enriching the hope that often everything can be loved,

With daily blue experiences, you were pouring in moment the chipped white.

E prea...

E prea devreme să-ţi spun că am murit,
dar urlă şi vântul
și cer negrăit,
iar clopote bat
din cutremur Pământul,

E prea curând să-ţi spun ca m-am dus,
dar iarba-i uscată
şi frunzele nu-s,
iar ploile plâng
peste lume tot timpul.

E prea de tot să știu că dispar,
dar nu mai am flori
și degeaba tresari,
când țepii-n fiori
alungă orândul.

E prea devreme,
dar nu e târziu
şi nu-i prea curând,
cât încă mai scriu
şi pot să-mi spun  gândul.

Cărbunele scria pe sticlă........

Băi, ce bucurie îmi strânge pleoapele!

M-am împrietenit cu o flacără din fulger

Şi nu mai pot privi lumea

Decât cu sămânţa gândului

Şi asta doar câteva secunde ochioase,

Visător şi imitativ de grase,

Încât firescul muştelor

Îmi bâzâie cu tranzistorii lor

Prin gene.

De parcă aş avea o mie de antene.

Firesc,orice creangă,orice frunză,

Orice petic de cer face pasul

Înăuntrul meu ca un dans al coşmarurilor,

Ca un tango intuitiv al esenţei profunde.

A înţelesului lucrurilor.

Vino, nume al sensului şi da-mi coroană,

Aleargă-mi hrana printre papile

S-o pot pipăi aproape acvatic,

Ca pe-o stea amestecată în unde de lac de întuneric,

Când mă inundă vântul rupând ciulinii,

Alungând liliecii din peşterile gândului meu,

Într-un zbor al etichetelor roşii,

Lipite de fructele fără preţ din coşul mamei!

Vino şi colorează-mi de sens singura femeie,

Singurul sărut şi singura arătare de astru

Sihastru! Pe zi şi prin Soare.

DOR VERTICAL

Dor vertical de-o altă făclie,

De-o altă lumină iscată din trup,

Un cer vizcain se aşează în linie,

Să îl treci prin sita de ozon cu şurup,

Iubind licărirea cu dor pân’ la moarte,

Dorindu-te aspru, tu stea şi tu ochi,

Mă înec în albastru pe orice parte

Şi suflu şi verde fericirea înspre plopi.

Picură galben frunze de laur,

Oranje eclipse se întorc mai târziu,

Cu pene de phoenix bătute cu aur,

Mă îndemni către sfere ce eu nu le ştiu.

Cer roşu de-o clipă, zăresc de departe

Peste oceanul rănit indigo,

Degeaba în trap violet ne desparte 

Malul luminii ce ştie încotro.

Degeaba în istorii gri căutăm salvarea,

Degeaba în sisteme de revoltaţi,

Istoria e moartă, căutând şi ea starea
 în care  oamenii sunt demni şi curaţi,
 în texte inedite  scrise pe piele

Cu ace de argint otrăvite îndeajuns,

Caut lumina răsărită din stele.

Neprinsă în curcubeul nostru de plâns,
 în cer sau  în carne, în zile de mâine,

Favoruri de arsenic ţi se servesc în surplus

Şi dor vertical ţi se scurge în pâine,

Iar altă făclie se aprinde în surâs.

Rotunda moarte si CONCURS

Rotunda moarte

Poem de alb

Paharul e pe jumătate plin,
Iar ziua aceasta-i tot la jumătate,
Prin lume cauţi încă al tău destin,
Când orizonturi porţi în ochi, pe pleoape.

Te uiţi în carte,arde-o dempreună
Cu acel tablou votiv,ce ţi-l doreai,
Rescrie cartea şi pictează o lună
Autoportetretul ,fă-l cum meritai!

Prea omnivor sădeşti perfecţiunea,
Paradoxal tot crezi în albul cerb de odaie,
În azurul deltei, nuferi cresc doar lunea,
Când tu renaşti galactic din văpaie.

E simplu să-ţi înşir banalităţi,
Să sparg paharul, poate să ţi-l beau,
Dar respirat în clandestine nopţi
Atâtea vise împlinite îţi dau.

Îmi amintesc de iarna –n care te năşteai,
Era zăpada ca un vis din rai, când tu strigai,
Îmbogăţind speranţa, că totul poate fi ades iubit,
Cu zilnice experienţe azurii,turnai în clipă albul dăltuit.

Sarayli of smoke

In your eyes I would be lost forever,
And I would have given my life for a kiss,
Your perfume I could use as shield,
Even against the dull destiny,
That the night hides into my sheets.
I would see only queens in your hair,
I, saint-drone, too-protected to be,
Exempt from pollen, wax and stamens,
When I harbor myself with liliaceous gold,
And you to stay as a bee in needle on delicate eyelashes.
In the palate I could see only stars,
There’s The Great Bear and the brood-hen between them,
When from flower sob it breathes only honey,
Then the first snow keeps me among clouds,
To harbor in dream your light and your ingots.
As my heart is white as an acacia flower,
I’m waiting you to scour it through the jeweled road,
When dry seasons, all-encompassing,
Descend on your ankle too-discouraging,
Rarefied is my sky, and my only sweetness -  Sarayli of smoke .

@trad. MRM_Monica Muscalu

PERSONAL DEATH

The province engurgitates you with her dizzy thirst

Day after day in the slime of the lost seconds

And when the time screams and you have no place to hide

The bloody beast catches and steals you.

Like locust egg you erupt into a field,

Like locust egg you politely injure

The statue of a plain and the lively flame

Of man soled on mercantile doings.

Clothed in algae that decayed the day before yesterday,

The province sticks to people like a glue

It has you bended with a dime in pokets,

And the filthy green elapses in your eyes.

Republic of terror with dust full of dilemmas,

To pass or to walk into the hard routine,

A moment of tension, a year for curses

On the stereotype scale of “to exist”.

Poem with compromises, the rheumatism stubs you

In the foot implanted into your meat hunger

And if it asks your head or bones it wants to crush you,

The depleted province sells your fatalism.

Women, eternal novelty,

Women, eternal novelty,

Silences crushed only by their lip,

With caresses many times stolen

And with the smile - weapon, but longing too.

Woman loving once and a half

Either flowers, jewelers, stars or sparks,

She makes from life share for share,

And strong men grow up over her steps.

Women always dissatisfied,

Always wanting more and more desire,

Ark soil among mourning rains,

Crystal echoes over the volcano.

Women in the nest bringing the  pray of salt,

With a kiss to their beloved offspring,

As beautiful as unspoken books,

With vivid spirit, always tireless.

Women – odors, women – ethereal,

Inviting women like the new age,

That glow like pearly endlessness,

Apocryphal oceans into an echo.

Epic women, story pages,

Of Penelopes in quixotic odyssey,

They stay in soul eternal wives

Or like under Troy, not in the least too virgin.

Women – martyr, the woman good mother,

Women -  moment, forgotten in times like honey,

Fleshy women, flower under moon,

Loving through abyssal rainbows the trespassing.

The paradise woman, like the warm rain,

Perpetual and tender regenesis,

Ingot women, the muse - woman, hooks women,

We love them all, when the fall doesn’t weep us.

And the spring in long and dull lyrics,

Prolix, with lotus flowers and with gold,

We put the “ Woman “ name in treasure

And recognize you are eternal! traducere de Monica Muscalu