miercuri, septembrie 18, 2013

E prea...

E prea devreme să-ţi spun că am murit,
dar urlă şi vântul
și cer negrăit,
iar clopote bat
din cutremur Pământul,

E prea curând să-ţi spun ca m-am dus,
dar iarba-i uscată
şi frunzele nu-s,
iar ploile plâng
peste lume tot timpul.

E prea de tot să știu că dispar,
dar nu mai am flori
și degeaba tresari,
când țepii-n fiori
alungă orândul.

E prea devreme,
dar nu e târziu
şi nu-i prea curând,
cât încă mai scriu
şi pot să-mi spun  gândul.

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....