Rotunda moarte
Rotunda moarte se înmoaie în oase
Şi râde a stea şi a praf, şi-a salcâm,
Din aval de Styx şi lumini glorioase,
Mă-mbată cu lacrimi lihnite de drum,
Trupul meu în piatră, moaşa mi-l descoase,
Mi-l coboară-n soclul apei celei repezi,
Strigătul din urmă e oftat de coase
Pe Aţa vieţii mele pe recile lespezi.
Nu-i trist nimic în noaptea cu pricina,
Când voi muri, eu voi muri în somn,
Neruşinat de viaţă, eu voi cunoaşte mila
Celui ce-n veci e luminatul Domn.
Şi ruginit de patemi, şi-atins de sfânta spaimă,
Originară-n suflet şi-n iarba mea de-a fi,
Mă voi întinde-n umbra de argint să mă adoarmă,
Promis topirii-ncete din verbul aceasta a fi.
CONCURS
Noi alergăm spre moarte în trap,
Ca într-un cros teribil, fără cap,
Sâmburind libertatea de fapt
Şi ascunzând-o în oful pretins,
Noi doi, trup al unui singur delir,
Ne vrem ucişi de ziua de mâine,
Când rupem câte o fugă din firul subţire
Al ţarinii neprovocate de Adam.
O Evă cifrată-n ascetă schimbare,
Un Adam învechit în clipa ce moare,
Alergăm lichid, trântind tinereţea pe jos
Şi în sfera bătrână rupem coapsa până la os
Minunăm împlinirea cu fasturi nebune,
Miracole oarbe-adunăm pentru mâine,
Alergăm obosind către propria tină,
Jarul iubirii spulberând în ruină.
Vieţi provocate de un galop germinal
Spre neagra sosire în pas triumfal
Aducem clipe-n fugă spre aspra rutină
Iar cheia candorii o facem rugină,
Suspinând cot la cot în decisa pieire
Rămâne în urmă doar fuga de sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu