marți, februarie 23, 2010

MAI…

fetei din Sună… mai

Mă mai aştepţi cum singură ştii tu,

Iubind fragil ca vasul de cristal,

Să nu te spargi, dar îndreptând un far

În calea mea stâlcită de-un pahar?


Mă mai aştepţi zâmbind cum se cuvine

Şi dând bineţe zorilor fireşti,

Când uşa aia scârţâie de mine,

Că nu mai vin din vinuri boiereşti?



Mă mai aştepţi cu buze răsfăţate

De ochii mei ce-ţi vindec-un surâs,

Când am pierdut şi ultimul tramvai de noapte,

Iar ceasul tău cu cuc s-a pus pe plâns?


Mă mai aştepţi ca îngerul răbdării,

Iubind cu ochii şi-njurând cu gura,

De dimineaţă aveam bagaju-n casa scării,

Iar tu, iubind, îmi sictireai natura?


Aşteaptă-mă, şi moartea mă aşteaptă,

Lumina-n cer oricât de des s-ar stinge,

Cu stânga strânge sila-n mâna dreaptă,
Iar coasa vieţii fumegă când ninge!

7 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Ma gandesc ca este versul cel mai trist-
'Iubind fragil ca vasul de cristal'..

angi spunea...

A treia strofa abunda de dragoste.,iar din prea multa asteptare se trece la lucruri mai...lumesti...despartire,moarte.

ionelmuscalu spunea...

SI EU TOT PE 13, CU NOROC! MULTUMESC.

diana spunea...

Mie imi place filosofia poeziei, ca o conditie a omului de pretutindeni, ca o depasire a trecatorului, interesant, mai scrie-ne!

unprietenzilnic spunea...

Tot aşteptând sub lună plină,
Mi-a MAI crescut o rădăcină.
Am încercat s-o smulg, încet,
Şi in şoaptă să alerg.

Anonim spunea...

Invata-ne maestre !Eminescu este mic copil pe langa tine! Mai degraba versul tau imi aminteste de Labis care a murit prea devreme! Suntem topiti de versul tau! Noi toate femeile in luna a 7-a ne masturbam in baie recitand poeziile tale. Mai scrie-ne !

TOTEU spunea...

Vai draga, voi femeile in luna a 7-a copii aveti toate... barbati nici una .Sa-mi dati va rog adresa voastra si va satisfac eu. Vin si cu volumul lui de poezii sa stau mai mult.

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....