marți, februarie 23, 2010

Rea treaba, topirea asta, cand se cam topeste tara.

Toate orasele Romaniei, ba chiar si soselele nationale, arata ca dupa bombardament.
Soseaua din Vama spre Russe e Terminator 1, 2 si 3 pentru orice tip de vehicul, craterele ramase amintire a unei ierni cumplite, NELASANDU-TE sa uiti ca pe aici a trecut iarna si Administratia Nationala a Drumurilor, mai  ales ca dai si 50 de Ron dus-intors pe Podul Prieteniei.
Giurgiu isi pastreaza umbra de asfalt cu incapatanare si cu spirit gospodaresc. Pentru asta in fiecare iarna administratia publica interzice sa se dea pe zapada cu sare.
S-a muncit mult, cu zeci de utilaje. Am vazut carandu-se atata zapada cat sa inece un sat de marimea Naipului, spre exemplu, la topire. Sunt poze, inregistrari, filmari, inregistrari mentale.
Prin parcari, printre masini a fost altfel. Sigur, cand eu dadeam la lopata, altii stateau sa priveasca spectacolul, cand vecina mea, doamna P..., care are si probleme cu spatele facea acelasi lucru, altii priveau spectacolul si pe urma  se grabeau sa parcheze masina acolo. Saraca femeie cred ca facut vreo trei locuri de parcare si nu e singura.
Multi s-au luat de mot sau au zbierat  pentru locul proaspat deszapezit si cucerit de vikingii veniti de aiurea imediat ce omul pleca sa isi ia vehiculul de unde ramasese.
Iarna asta a adus insa si solidaritate si socializare. La o coada de lopata si un vin fiert a mai aparut si vecinul si vecinul, asa ca macar am putut sta si noi de vorba despre copii, despre cartier, despre incotro se indreapta tara.
Foto: Presa pe unde
Drept sa spun, de cand cu zeama asta care inunda satele si comunele noastre, am vazut si alt fel de solidaritate, legata pe baza de afiliatie la comunitate, cum a fost la Clejani, unde  in frunte cu primarul Nidelea, fiii satului au muncit mai mult decat oricine ca sa faca fata  puhoiului Neajlovului.
Deocamdata este armistitiu, lupta nu s-a terminat, dar spiritul de echipa inseamna extrem de mult, iar acolo la Clejani mie mi-a dat un nou sens, fiindca vantul era extrem de taios, patrunzator, primarul nu dormise toata noaptea si cu el nici o parte din cei care reusisera sa ii ramana alaturisi sa opreasca prin munca lor temporar inundatiile. Poate meritau si ei salutul primului ministru, care s-a dat jos, a descalecat prin Dambovita, lovita de acelasi necaz, dar si pastorita portocaliu de un Popescu presedinte care intarzia sa apara la camerele tv., unde-l astepta echipa "bucuresteana".
Fiindca la Clejani, la Podul Doamnei nu a venit nici Boc, nici Blaga, nici Berceanu sper sa isi spele neputinta de a ajunge... sprijinind legal aceste comunitati si asa amarate cu fonduri guvernamentale pentru reconstructie.

Niciun comentariu:

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...