Giurgiu văzut de alţii- Gabriel Felician Croitoru

Am descoperit o carte extrem de interesantă despre istoria Giurgiului, scrisă de un fost coleg de Liceul Ion Majorescu, Gabriel Felician Croitoru, profesor de istorie astăzi  într-un port mai mare, de fapt în cel mai mare port al ţării, la Constanţa. Pentru că nu vreau să creez confuzii, Gabriel Felician Croitoru nu predă în port, ci este un onorabil şi extrem de bun profesionist într-un oraş port, această carte apărând la Editura Muzeul Marinei Române din Constanţa, în anul 2009.
Cartea nu oferă nici un indiciu biografic despre autor, modestia acestuia nelăsându-ne bucuria de a ne mândri cu el ca giurgiuvean, dar informaţiile extrem de utile pentru cei care vor să cunoască bucata asta de pământ şi pătimirile ei, dar chiar şi pentru aceia care îşi caută rudele prin istorii. Munca lui Gabriel Felician Croitoru este extraordinară, o bibliografie atent citită şi citată, făcând din textul cărţii o adevărată încântare, atât prin parfumul evocat al epocii, lăsat anume să ne ofere  plăceri pe limbă (sau pe centrul vorbirii de limba română din propriul nostru creier), prin utilizarea acelui limbaj în care se vorbea în documentele epocii, păstrând totdeodată indiciile importante, interesante, bune sau rele despre istoria reală a acestui oraş dela Dunăre. Nu aş vrea în nici un fel să îmi supăr sau neglijez alţi prieteni, istorici şi autori la rându-le de cărţi despre Giurgiu, citaţi cu sfinţenie, cred, de acest autor, printre care  Ancu Damian, Ioan Bălan, ori celebrul Dan Căpăţână, Adriana Miron director la Arhivele Naţionale, Constantin Enache autorul unei Monografii monumentale a Giurgiului şi alţii, care la rândul lor au cărţi şi culegeri de documente interesante despre oraş, dar acum scriu despre această carte pe care încă o puteţi găsi în librăriile din Giurgiu.
Cartea, extrem de interesantă poate fi citită în multe feluri, ca roman de aventuri al unui personaj colectiv şi istoric, numit generic oraşul de la graniţa ţării, ca lucrare de specialitate, ca o carte despre stră-stră-străbunici, dar şi mai apropiate rude. Nu am să dau aici, acum, pasaje din aceasta, dar dacă voi primi acceptul autorului o voi face în cealaltă pagină a blogului, pe care o voi dedica acestor chestiuni de suflet.
P.S. Îi mulţumesc pe această cale doamnei profesoare de istorie care mi-a prezentat cartea şi al cărei nume nu îl dau din motive de sorginte politică. Am văzut că trebuie să îmi protejez prietenii de publicul aflat la putere, altfel unii sunt trimişi în şomaj, la pensie anticipată etc. 
Voi reveni , probabil, cu amănunte extrem de interesante despre vremurile trecute şi cu adevărat eroice ale oraşului nostru, după acceptul autorului.
Felicitări încă o dată autorului, Gabriel Felician Croitoru.