vineri, septembrie 02, 2011

Antiamintiri din copilărie

La noi puii de pupăză sunt mai rari,
Că nici lor nu le place praful,
La noi puii de ştiucă sunt mai tari,
Decât argintul viu când le vine ceasul.

La noi poveştile se scriu cu apă de gârle
Şi nisipul îl întingem pe pagini de lut,
Cu cruci de salcâm lăsăm vieţii urme
De abur credul în colţ neştiut.

Desemnăm câte un vis să ne ţină de foame,
Cămăşile vechi le înodăm înadins,
În portul din Giurgiu vin vapoare cu doamne,
Ce în păr au un vals de Dunăre nins.

Ne ăngropăm în ţigări şi în ţuică de prună,
Aşteptând ca să fiarbă gamoaia în butoi,
Corcoduşele acresc ciorba pe lună
Şi-n muzee avem carul cu boi.





















S-au trecut teii, castanii, liliacul şi  crinii,
Adăpând dor de apă de pe roata fântânii,
Se învârt sus pe cer în miresme de izmă,
La noi vin lebede, nu pupeze-n cizmă.

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...