luni, septembrie 19, 2011

ZMEUL COPILĂRIEI




































Povestea zmeului meu, cu litere mari scrisă,
Nu o repovesteşte nimeni,
Nici măcar cei ce m-au ajutat să-l ridic,
Câte litere, ce mai minune de poveste,
Cum l-am dus până peste vedea cea nisipoasă,
Peste cireşi şi peste viile cu struguri mari,
Deasupra măgarilor şi chiar lângă îngeri,
Zmeul meu de hârtie pe care scrisesem povestea
Copilului şi a minunatei lui aventuri,
Zbura lângă nori, ca lumea să afle,
Despre miraculoasa lume de ape şi păduri,
Copaci magici şi păsări măiastre,
Însufleţite de epopeea trecerii mele cu litere
De-o şchioapă.
Dar a venit apa şi l-a luat,
Înaintea vântului, cu crapii cei mari,
Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul
Naraţiunii mele cu coada tăiată.
Iar Făt-frumos tot uita să vină,


Lăsând locul prietenilor.

2 comentarii:

Marina-Emer spunea...

ya sigo tu blog ...eres muy guapo,gracias por tus bonitas palabras
saludos
Marina

Flor da Vida spunea...

Encantadas também, foram as palavras de Daisaku Ikeda que me deixaste em minha página!
Palavras muito verdadeiras e reflexivas!
Amei de coração, viu?
Obrigada, obrigada!!!

Felicidades mil pra ti e toda tua família!

Carinhos...
Beijos

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...