ZMEUL COPILĂRIEI

Povestea zmeului meu, cu litere mari scrisă,
Nu o repovesteşte nimeni,
Nici măcar cei ce m-au ajutat să-l ridic,
Câte litere, ce mai minune de poveste,

Cum l-am dus până peste vedea cea nisipoasă,
Peste cireşi şi peste viile cu struguri mari,
Deasupra măgarilor şi chiar lângă îngeri,
Zmeul meu de hârtie pe care scrisesem povestea
Copilului şi a minunatei lui aventuri,
Zbura lângă nori, ca lumea să afle,
Despre miraculoasa lume de ape şi păduri,
Copaci magici şi păsări măiastre,
Însufleţite de epopeea trecerii mele cu litere
De-o şchioapă.
Dar a venit apa şi l-a luat,
Înaintea vântului, cu crapii cei mari,
Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul
Naraţiunii mele cu coada tăiată.
Iar Făt-frumos tot uita să vină,


Lăsând locul prietenilor.