joi, septembrie 22, 2011

PASTEL DE TOAMNĂ




Fugea în grabă valea către casă
În bustul gol stăteau găinile la soare
Ploi frământau fântânile în cale
Pe snopul de coceni noi ne făcusem masă.

Din coastele-i diforme mai foşgăia şi dealul
În brânci se aruncau capre neglijente
Pe-o foaie de nuc toamna-şi scria sumarul
Ploşniţe grase dansau jegos, otrepe.

Scrâşnea din dinţi câmpia
Orăcăia şi balta,
Melci mari creşteau în via
Bărbatului cu dalta.

Şi-n bubuitul serii,
Pe-o coală neglijentă,
Trecea domnia verii
În toamna iminentă.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...