joi, septembrie 22, 2011

Că...



de Ionel Muscalu
Dedicat tuturor celor maziliţi sau exilaţi politic


Că mai urcăm sau coborâm  o treaptă,
Că ne mai amintim din cînd în când de noi,
Că mai purtăm o mască îndurerată,
Că înotăm prin zenit şi noroi,
Că obscur prindem viaţa în rânduială,
Că jalnic încercăm să punem ordine în idei,
Că tumultuos mai tragem câte o yală,
Că existenţa îşi bate amarnic joc de noi,
Că linii drepte pun între minciuni mahării,
Că-n rătăciri de stil ne pierdem uneori,
Că vinul pesimismului se dă îmbinării,
Că sensul nu e cel pe care îl credem noi,

Te întrebi uitându-te în sus, spre Domnul,
De ce ne îmbeţi, Mărite, cu lacrimi şi gunoi!?

Un comentariu:

Crista spunea...

Por que tu não passa mais no meu blog e deixas um OLÁ para mim,nos comentários???
Sentia tanto orgulho de tua presença...mostrava e dizia para todo mundo como eu era importante...até da Romênia tinha uma pessoa que me visitava!!!!
Estou triste...porque eu te admiro demais e tu...nem para me deixar um beijinho!
Massss...EU beijo TU...

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...