Că...



de Ionel Muscalu
Dedicat tuturor celor maziliţi sau exilaţi politic


Că mai urcăm sau coborâm  o treaptă,
Că ne mai amintim din cînd în când de noi,
Că mai purtăm o mască îndurerată,
Că înotăm prin zenit şi noroi,
Că obscur prindem viaţa în rânduială,
Că jalnic încercăm să punem ordine în idei,
Că tumultuos mai tragem câte o yală,
Că existenţa îşi bate amarnic joc de noi,
Că linii drepte pun între minciuni mahării,
Că-n rătăciri de stil ne pierdem uneori,
Că vinul pesimismului se dă îmbinării,
Că sensul nu e cel pe care îl credem noi,

Te întrebi uitându-te în sus, spre Domnul,
De ce ne îmbeţi, Mărite, cu lacrimi şi gunoi!?

Comentarii

Crista a spus…
Por que tu não passa mais no meu blog e deixas um OLÁ para mim,nos comentários???
Sentia tanto orgulho de tua presença...mostrava e dizia para todo mundo como eu era importante...até da Romênia tinha uma pessoa que me visitava!!!!
Estou triste...porque eu te admiro demais e tu...nem para me deixar um beijinho!
Massss...EU beijo TU...

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)