joi, septembrie 22, 2011

Că...



de Ionel Muscalu
Dedicat tuturor celor maziliţi sau exilaţi politic


Că mai urcăm sau coborâm  o treaptă,
Că ne mai amintim din cînd în când de noi,
Că mai purtăm o mască îndurerată,
Că înotăm prin zenit şi noroi,
Că obscur prindem viaţa în rânduială,
Că jalnic încercăm să punem ordine în idei,
Că tumultuos mai tragem câte o yală,
Că existenţa îşi bate amarnic joc de noi,
Că linii drepte pun între minciuni mahării,
Că-n rătăciri de stil ne pierdem uneori,
Că vinul pesimismului se dă îmbinării,
Că sensul nu e cel pe care îl credem noi,

Te întrebi uitându-te în sus, spre Domnul,
De ce ne îmbeţi, Mărite, cu lacrimi şi gunoi!?

Un comentariu:

Crista spunea...

Por que tu não passa mais no meu blog e deixas um OLÁ para mim,nos comentários???
Sentia tanto orgulho de tua presença...mostrava e dizia para todo mundo como eu era importante...até da Romênia tinha uma pessoa que me visitava!!!!
Estou triste...porque eu te admiro demais e tu...nem para me deixar um beijinho!
Massss...EU beijo TU...

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...