luni, septembrie 19, 2011

Toamna din colivie

























Prea bună doamnă, zgomotul de tei  mă face acru,
Mă smulgi,  mă vinzi, mă taci,  mă dai la dracu',
De aceea teiul acesta plin acum de ocru,
Îmi umflă cerul şi  îmi varsă ochiul.

Da-ţi-mi mai bine o sfîntă migdală,
Cu apus şi răsărit prinse în coajă
Şi am să vă cânt încununat de seară
Prin dulci căderi şi negure de vrajă.

E un tain tainic, dar jur că-i românesc,
N-am luat vreodată zodie sau soartă,
Oştenii toamnei vinul ostoiesc
Şi-l poartă-n taină cu făclii la poartă.


Când îmi cârpeşti joile cu extratereştrii,
Sunt încărcat de tine în nuferi cu zefir,
Cu degete de abur în dimineţi fereştii,
Tu desenezi pe ziduri o zi de trandafir.


Idilic dans, desăvârşit de pajeri,
Petale, magi şi negustori de viaţă,
Îi pun pe roată şi-i învârt prin piaţă,
De cât obol am lepădat la strajeri.

Înconjurat de frunţile cu ceaţă,
Păstrăvii sar şi somnul doarme alb,
Se bat luceferi de argint pe faţă
Cresc gratiile coliviei  mai înalt.

Sunt un păgân prea iubitor de viaţă,
Mi-e drag culcuşul, copilul de-mpreună,
Uit uneori de lună, cer, speranţă,
Doar leru-i ler îmi ţine dor din urmă.

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....