miercuri, septembrie 28, 2011

Culori

















Eu sunt schimbat în tine ca de ploaie,
lăsat încet şi moale din sărut,
prea modelat de somn, ca şi de lut,
trezit doar pentru a primi culoare
de albastru, verde, galben, început.

Sunt o iluzie în propria-mi oglindă,
o coală de hârtie arsă în şemineu,
un om şi atât, ascuns de grindă
în fluturii zugravi de becul tău,
ascuns ca o scrisoare prin sertare.

Să nu mă simtă ploaia, nici gândul să mi-l ude
şi reîntors prin gineceu în florile fecunde,
mă las pictat pe suflet, pe oase şi pe oale,
adus cocoş de roşu în muzici şi ulcioare,
ca să-ţi repet în cântec de roşu părul tău.

8 comentarii:

C.L.M. spunea...

Deosebit poem!

Carolina spunea...

Scrii ca un înger!

ionelmuscalu spunea...

"C.L.M.- Mulţumesc pentru citire!

ionelmuscalu spunea...

"Carolina- Un înger?! Mulţumesc! Un înger român!

◦kyky™♥◦ spunea...

Extraordinara!

ionelmuscalu spunea...

@Kyky:Multumesc, nu am cuvinte!

Adela-Ersilia spunea...

atat de frumos... atat de plin de nemarginirea sentimentelor

ionelmuscalu spunea...

@Adela-Ersilia: Lantul vederii iti da sensul vietii, lantul vietii, iti arata sensul vederii!Asa cred!

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...