miercuri, septembrie 28, 2011

Culori

















Eu sunt schimbat în tine ca de ploaie,
lăsat încet şi moale din sărut,
prea modelat de somn, ca şi de lut,
trezit doar pentru a primi culoare
de albastru, verde, galben, început.

Sunt o iluzie în propria-mi oglindă,
o coală de hârtie arsă în şemineu,
un om şi atât, ascuns de grindă
în fluturii zugravi de becul tău,
ascuns ca o scrisoare prin sertare.

Să nu mă simtă ploaia, nici gândul să mi-l ude
şi reîntors prin gineceu în florile fecunde,
mă las pictat pe suflet, pe oase şi pe oale,
adus cocoş de roşu în muzici şi ulcioare,
ca să-ţi repet în cântec de roşu părul tău.

8 comentarii:

C.L.M. spunea...

Deosebit poem!

Carolina spunea...

Scrii ca un înger!

ionelmuscalu spunea...

"C.L.M.- Mulţumesc pentru citire!

ionelmuscalu spunea...

"Carolina- Un înger?! Mulţumesc! Un înger român!

◦kyky™♥◦ spunea...

Extraordinara!

ionelmuscalu spunea...

@Kyky:Multumesc, nu am cuvinte!

Adela-Ersilia spunea...

atat de frumos... atat de plin de nemarginirea sentimentelor

ionelmuscalu spunea...

@Adela-Ersilia: Lantul vederii iti da sensul vietii, lantul vietii, iti arata sensul vederii!Asa cred!

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...