sâmbătă, septembrie 03, 2011

Tudor Gheorghe, cel de pus în grindă

El cântă la cobză cu un ghimpe de salcâm

Sau o face să-şi dea dorul cu un solz de ştiucă,

El bate vânturi prin suflete cu cearcăne de fân,

Aducând miros dăbulean de lebeniţă uitucă .


Când intră în cor, toţi tracii şi macedonii plâng,

Ba din sângele nostru, chiar şi gohugeaslabulung ,

Mii de cai sălbatici ne împletesc doinele zălude,

Spre lauda puşcării salcâmilor cu stele de iele ude.


Ne toarnă bronz în tristeţile de amintiri de ţară,

Făcând din fiece suflet o statuie pe dinafară,

Că-ntr-o zi o să cânte şi pastramă de zimbru,

Că vin razachii peste datini şi Oltul şi Tibrul.


Omul ăsta este de aşezat la grindă,

Să-l vezi ca pe-un spirit de viaţă,

Când stai la răcoare de vară în tindă

Şi te întrebi de sămânţa-i speranţă.


Flori şi treceri şi sărutul pe tâmplă

Îi-l dă cu alean o pajură şi-o mierlă,

Să fie vinovat de taine şi de nuntă,

În miezul de Jii găsind câte-o perlă.


Pe-o coardă ţine Vârful Omul,

Urs risipit între hule Vârful cu Dor.

Cu dor cântând şi rugând Domnul,

Să-i dea neamului lui din nou Adevăr.


Primăveri cu rânduieli călătoare,

Târguite cu muieri cicălitoare,

Ne calcă pragul pe Pod pe la Leasă,

Până în ierni ţinute cu datini acasă.



2 comentarii:

Millene spunea...

Sunt inebunita dupa muzica plina de poezie a maestrului Tudor Gheorghe

ionelmuscalu spunea...

Si mie imi place mult, mult, mult....

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...