Postări

Se afișează postări din septembrie, 2011

Statuile visului

Imagine
Bat clopotele, tare ca Soarta,
Ne doare clipa, ne doare moartea,
Ne lunecă viaţa la marginea lunii,
Vântul din sânge ni-l doresc unii.


Ne dor vertebre, ne dor falange,
Ne cresc în lacrimi din suflet, alge,
Nu mai întoarcem, nu mai sperăm,
Patima-n suflet, cetina-n somn.


Visăm iubirea şi libertatea,
Urâm tăcerea şi urâm noaptea,
Tăinuim crezuri, sperăm-speranţe,
Sămânţa-i seacă de atâtea gloanţe.


În nopţi de taine, ce nu le dorm,
Vise-n statui - clasic le torn,
Clopote bat, tare ca Soarta,
Ne doare clipa, ne doare moartea.

Umbre pe trandafiri

Imagine
Pe umeri îşi pictase îngeri,
În suflet aduna cocori,
Pe buze avea râs ce-l sângeri
Şi tot stătea cu capul în nori.

Cu toamna striga primăvara
Dintr-un etaj de porţelan,
Pe inimă asculta   vioara,
Plângând avidă de-un pian.

La capăt de etaj stam eu,
Cu rană la genunchi, nu-n suflet,
Cu roze căuta un zeu,
Eu pe-un genunchi răgeam în umblet.

Mă învolbura apa în ulcioare,
Cascade cad din cărţi  licoare,
Ea îmi fuma starea de anxietate,
Şi-mi trântea  toamna, oglinda-n cetate.

Prin bibliotecă văd cum zbori prin carte,
Neavând răbdare să-ţi sărut cea parte,
De zână în surâs, potrivit de sare,
Trandafir pe lamă, emanând răbdare.

Pe umeri purta picturile cu îngeri,
Prin suflet îi zburau cocori,
Se alăpta cu flori de nuferi
Şi cu ghirlandele de primăveri.

Untdelemn de cretă cerată

Imagine
Poetul nu vinde fantasme, nu face decoruri de sticlă,
Îşi strânge în suflet puterea şi norii pe cer îi ridică,
Poetul nu împuşcă cetatea, deşi o dărâmă într-o zi,
Căci cine îi stă împotrivă, când oamenii prind a vorbi?

Poetul e strajă sau popă, e slugă şi uneori vânător,
Aduce din veacuri misterul cuvintelor ce încă nu dorm,
Poetul îţi dă sau îţi ia, aşa cum îi e datul - năluche,
Homer l-a salvat pe Ulysse, Elena a sfârşit pe Leuke.

La Byron avem încă un Cain, Borges domolea câte un tigru,
Pe nisipul cel alb şi Tagore înflorea muritor infinitul,
Iubind poezia cu spaimă, aşteptări de amazon licăreau,
Îeşind din ape făpturi ce Llosa şi Marquez aşteptau.

Poetul avea nasul mare, pe spate o togă de împrumut,
Trimis de atâţia împăraţi în Pontul acela pierdut,
Exilat la marginea lumii  ca Dante, Rabelais sau Oscar
Când vor să facă paradă, e bun de onor  şi-i bizar.

Poetul e acela ce moare, neuitând să-şi plătească un cocoş,
Cucuta pentru el nu-i o taină, funia e un şal mai soios,
Villon înt…

Culori

Imagine
Eu sunt schimbat în tine ca de ploaie,
lăsat încet şi moale din sărut,
prea modelat de somn, ca şi de lut,
trezit doar pentru a primi culoare
de albastru, verde, galben, început.

Sunt o iluzie în propria-mi oglindă,
o coală de hârtie arsă în şemineu,
un om şi atât, ascuns de grindă
în fluturii zugravi de becul tău,
ascuns ca o scrisoare prin sertare.

Să nu mă simtă ploaia, nici gândul să mi-l ude
şi reîntors prin gineceu în florile fecunde,
mă las pictat pe suflet, pe oase şi pe oale,
adus cocoş de roşu în muzici şi ulcioare,
ca să-ţi repet în cântec de roşu părul tău.

Potcoavă de inorog

Imagine
Bine, vechi prieten, din cartea de citire,
Trecem la fel prin viaţă, avem aceeaşi fire,
Ne îmbătăm de ceruri, ne rupem pana-n drum,
Ne scârţâie o cumpănă de îngeri în parfum,
Ne lasă fără grai oricare suferinţă,
Pe care o strigăm pe foi pân' la nefiinţă,
Ne adăpăm din viscole  o viaţă de credinţă,
Ne arde tâmpla-n stele duplicitar magnolii,
Căci văzduhuri de ghiață ne latră-n nas begonii,
Cu mirodenii arse pe munții cei mai reci,
E-un strigăt poezia, tezaur de azteci,
Arhipelag de vorbe, cuvinte impregnate
De propria cultură au forţă de armate,
Dar, drag coleg de carte, de cartea de citiri,
Poemul nu-i momentul, ci istoria firii,
În care înclinăm balanţa-n dimineţi,
Fiinţă androgină- băieţi-fete-băieţi.
Cu haine de martor, cu sâmburi de fragi,
Intrăm în proverbe şi-n basmele dragi
Şi-ţi chem un taxi spre eternitate,
Să batem din taine umilinţele toate,
Singuri în lume având acest noroc,
Aruncăm peste umăr potcoava de inorog,
Înfrunzim spade, înflorim rachete în vers de rapsod,
Să…

Metode Moderne De Ocupare

Imagine

Zăpezi de azur

Imagine
ZCând tu deschizi fereastra, În mine curg zăpezi, Albastre, înverşunate, Ca apele repezi.
Dragă femeie, în ierni patriarhale, Zăpezile-s în mine şi toamnele în vane, De aceea nu deschide, parfumul tău doboară, Prin lumea anodină trufia-mi de ocară.
Şi-n ospicii de nea, bucoavne se-nvechesc, Miroase şi pământul a vechi hrisov domnesc, Chiar de deschizi fereastra, ca pe-o poruncă nouă, Să scotocesc chinovii prin boabele de rouă.
Priveşte-mi întristarea, zâmbind a mântuire, Lumina strălucească  pe faţa ta, de tremur, Iară dogoarea vorbei, n-o lăsa să respire, Zăpezile sihastre ale vreunui cutremur!
Renasc aicea pricini, când tu deschizi fereastra, De aceea încă odată, cu  cerul te conjur, Priveşte-mă prin sticla-i, îngăduie şi, basta, Să curgă-n mine repezi, zăpezile de azur!

Comoara de la marginea curcubeului

Imagine
Tu mergi pe vârfuri pe marginea sufletului meu, Mă laşi să văd îngeri la margine de curcubeu, Te temi de propria-mi singurătate, ca de tăcerile tale, Aici sunt limpezi repere şi sfere neafectate de zale.
Pe străzi atât de aspre cu pietre din cetate, Călcăm cum se cuvine, adesea rupţi în coate, Ne uităm demni la soare, ne dăm în căluşei, Sperând să reînviem din vise iar scântei.
Atât de stearpă-i viaţa, nu-ţi dă decât o şansă, Când trenul acesta pleacă, te urcă sau visează, Dar dacă ţii la vis, fă-l chiar şi pe picioare, Măcar atât să simţi, că nu e o  întâmplare.
Te luptă cu destinul, alege-ţi propriul drum, Să mergi prin întuneric, prin ceaţă sau prin fum, Prin soare sau la umbră, dar fă ceea ce vrei, Aşa cum steaua îşi croieşte alinierea ei.
Să crezi mereu în tine, să crezi în steaua ta, Să îţi forţezi destinul, cadouri nu accepta, Fiindcă ţi se va cere chiar mâine însutit Şi nimeni nu te iartă în viaţă de-ai greşit!
Dar nu uita de cer, de lebede, de stele, Cu sufletul tău bun priveşte-le pe ele, Iar de…

De ziua bărbatului

Imagine
Stimaţi ascultători ai verbului a fi,
Întoarceţi-vă faţa şi gândul vostru gri
La vajnica speranţă, prea-migălită-n an, 
Pe care cu ofrande o umpleţi de molan,
Ca s-o drângiţi din fleică, din ceafă sau pastramă,
Condeie de principii, organizări, sarmale,
Mici îngânaţi de vise, muştar extenuat,
Traşi dintr-un sfinx albastru sau cal înaripat,
Talere de disecţii, festina lente echer,
Pe care îngânai:"mai du-mă, măi, şofer!"
Relaţie univocă, centrifugată-n vers,
O halbă şi un ţoi băute la demers,
Ca sânii voluptoasei poveşti realitate,
Cu obiceiuri ample şi gânduri deocheate,
Adus german acasă de Dama cu camelii,
Să iasă Traviata din florile sinelii ,
Cinând pe bulevarde, apatic visătoare,
Cu felurite vinuri, la feluri de mâncare.
Stimați trăitori ai verbului a vrea, 
Prindeţi-vă ţigarea ori ceaiul sau cafea,
Trăzniţi-vă-n nelinişti speranţele solare,
Băute azi cu sete din patruj' de pahare,
Cunoaşte-ţi dar iubirea, aşa cum este ea,
C-apoi realitatea v-o prinde şi v-o bea!

Omul care l-a văzut pe Dumnezeu

Dragostea este mai mult decât fluturi în stomac,
Este mai presus chiar de viaţă,
Nu-i ajunge tot oxigenul să se ardă
Şi se arde pe sine dragostea,
De obicei ea sculptează, pictează, scrie,
Găteşte, zâmbeşte copiilor,
Naşte noi lumi, întinereşte universul,
Face stelele să cânte şi irumpe în frunze noi,
În nopţi atât de albastre de ger,
Dragostea nu dă direcţia,
Se plimbă aşa pe sub stele, se strigă în noapte aşa cum
Cocoşii de fiecare dată îşi arată atingerea cu eternitatea
Adevărului că Dumnezeu există şi că El este uitat, trădat, minţit,
Căci cântatul cocoşilor este mai cunoscut decât o mie de înţelepţi,
Dragostea este cea care ne sălvează
Şi pocneşte pe alocuri cu gheaţă la mal,
Dar limpezeşte întotdeauna vârstele omenirii,
Înflorind cei mai promiţători muguri,
Aşa cum Dumnezeu ni L-a arătat pe Dumnezeu,
Prin Omul acela plin de dragoste!

LIBERTATE NUDĂ

Imagine
Să-mi repari pantofii cu cuneiforme,

să-mi pictezi odaia doar în hieroglife,

să-mi aduci meniul doar cu pictograme

şi reţete  inca, cu noduri permise,

să îmi ţii balanţa doar cu crestături

puse ordinar pe un biet răboj,

numai către seară când ieşi din călduri

să îmi dai un vin şi să nu miroşi.

Să mă spurci cu vorbe scrise de-o hindusă

când la pat eu voi cădea bolnav,

aşternut de vite să îmi dai puhav

unde să-noptez cu spurcaţii stropşiţi.

Viaţă răpciugoasă, când tu nu vomiţi,
zgaibele să-mi vindeci fără prea mult clei
ori de vreo pomană pentru mine vrei,
doar atât te rog: să nu-mi dai averi!

Vremuri de câine

Imagine
Vremuri de câine, cu mitul nutrit al calului cu corn,

Ale stelelor fluturând prefăcut sub acelaşi pavilion,

Nu luna este răspunsul suprem, ea este aproape,

Iar ele, oameni, mai mari şi mai interesaţi, aproape se văd,

Pajiştile înzăpezite ale nourilor, scrişi în boabe de orez,

Alăptează Pegaşi pentru a ne da nouă noi pene de scris ceresc,

De a ne reaminti prin ploi că nu avem dreptul la sărăcie,

Prin ninsori, că nu avem dreptul la seceta imaginaţiei,

Prin curcubee, mon amour, că nu avem dreptul la frică,

Iar prin pornirile lor giganteşti că avem drept

La exprimare în stil propriu şi la viziuni

Cu îngeri din al şaptelea cer, agili şi curioşi,

Din care fiecare se închină cu trâmbiţa sa Dumnezeului lui,

Aşa că, hai să uităm de starea de vreme de câine,

Incepând de mâine !

Că...

Imagine
de Ionel Muscalu
Dedicat tuturor celor maziliţi sau exilaţi politic

Că mai urcăm sau coborâm  o treaptă,
Că ne mai amintim din cînd în când de noi,
Că mai purtăm o mască îndurerată,
Că înotăm prin zenit şi noroi,
Că obscur prindem viaţa în rânduială,
Că jalnic încercăm să punem ordine în idei,
Că tumultuos mai tragem câte o yală,
Că existenţa îşi bate amarnic joc de noi,
Că linii drepte pun între minciuni mahării,
Că-n rătăciri de stil ne pierdem uneori,
Că vinul pesimismului se dă îmbinării,
Că sensul nu e cel pe care îl credem noi,

Te întrebi uitându-te în sus, spre Domnul,
De ce ne îmbeţi, Mărite, cu lacrimi şi gunoi!?

Alexandru Ioan Chiru- Avocatul pasionat de fotografie

PASTEL DE TOAMNĂ

Imagine
Fugea în grabă valea către casă
În bustul gol stăteau găinile la soare
Ploi frământau fântânile în cale
Pe snopul de coceni noi ne făcusem masă.

Din coastele-i diforme mai foşgăia şi dealul
În brânci se aruncau capre neglijente
Pe-o foaie de nuc toamna-şi scria sumarul
Ploşniţe grase dansau jegos, otrepe.

Scrâşnea din dinţi câmpia
Orăcăia şi balta,
Melci mari creşteau în via
Bărbatului cu dalta.

Şi-n bubuitul serii,
Pe-o coală neglijentă,
Trecea domnia verii
În toamna iminentă.

RETRODIS

Imagine
Bunilor mei
Trecut tărâm pe unde Domnul calcă,
Lărgind cărarea pentru voievozi,
Rămâi copil de spice până-n poartă,
Că sunt bătrâni bunicii tăi rapsozi.

Ei au visat învolburate ape,
Ce se vărsau în trupul de stejar,
Nepotolit şi însetat de fapte,
Al micului copil cu ochi de jar.

Şi când credeau că-i tristă toamna care vine
De atâta aur prins între capcane,
Prin poloboace bătea gust de şine,
Trecând furtunele din buţi în vane.

Treceau şi trenuri ca pe lună plină
Prin sângele acum accelerat,
În debandadă bătea cea inimă
Şi cântecul pornea antedatat.

În crama răcoroasă te-nvăluia pelinul
De îmbrumate fresce decoltate,
Copilului i-era ruşine să-şi facă plinul,
De atâtea glume deochiate.

Şi întreba de-i tristă toamna în capcane,
Când pline stau pocalele de vin,
De ape fermecate îşi doresc în vane
Sau serenada lor să le-o închin.

COSMOS PE VERTICALĂ

Imagine
Oh, timpul acesta, trecut-petrecut,
Mă împunge cu limba clepsidrei în coloana.
Mă impinge înainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticală.

Mă trage de mână, mă impinge râzând
Lacrima aspră a vieţii fecundă
Şi-mi face şi curte subtila secundă,
Să-mi treacă iar ora trăind-netrăind.

Departe de lume, departe de ziuă,
Tramvaiul cu cai ruginește în câmp,
Trecutul a fost demult pus într-o piuă
Şi-l trece pistilu-amintirii nătâng.

Oh, timpul acesta trecut-petrecut,
Răsuflă o viţă ascunsă în mine,
De-aş vrea să se pună clipelor scut
Să sparg rutina. Nu pot. Deci cu bine!


Statuile visului

Imagine
Bat clopotele, tare ca Soarta,
Ne doare clipa, ne doare moartea,
Ne lunecă viaţa la marginea lunii,
Vântul din sânge ni-l doresc unii.

Ne dor vertebre, ne dor falange,
Ne cresc în lacrimi din suflete, alge,
Nu mai întoarcem, nu mai sperăm,
Patima-n suflet, cetina-n somn.

Visăm iubirea şi libertatea,
Urâm tăcerea şi urâm noaptea,
Tăinuim crezuri, sperăm-speranţe,
Sămânţa-i seacă de atâtea gloanţe.

În nopţi de taine, ce nu le dorm,
Vise-n statui - clasic le torn,
Clopote bat, tare ca Soarta,
Ne doare clipa, ne doare moartea,

Principele Radu al României şi-a lansat şi la Giurgiu volumul de carte „Provizoratul istoric”.

Imagine
Alteţa Sa Regală Principele Radu al României a efectuat vineri o nouă vizită în municipiul Giurgiu, prilej cu care, în prezenţa a câteva sute de persoane,  şi-a lansat şi cel mai nou volum de publicistică intitulat „Provizoratul istoric”.Lansarea de carte a avut loc în sala mare a Ateneului „Nicolae Bălănescu”, începând cu ora 11,30 şi a reunit oficialităţi locale şi judeţene, oameni de cultură, cadre didactice, elevi şi jurnalişti.
Cartea “Provizoratul istoric” cuprinde articole, eseuri, declaraţii şi conferinţe din anii 2007-2010 şi arată de ce nu avem încă un stat cu instituţii profesioniste, care să lucreze complementar, în contextul dezvoltării statale din ultimul secol şi jumătate.
După ce, în deschidere, directorul Muzeului Judeţean “Teohari Antonescu”, Traian Popa, şi directorul adjunct al acestei instituţii, Emil Păunescu, au vorbit despre monarhie şi rolul Casei Regale în istoria României, cartea a fost prezentată pe scurt de Ionel Muscalu. La rândul său, Alteţa Sa Regală Pr…

Toamna din colivie

Imagine
Prea bună doamnă, zgomotul de tei  mă face acru,
Mă smulgi,  mă vinzi, mă taci,  mă dai la dracu',
De aceea teiul acesta plin acum de ocru,
Îmi umflă cerul şi  îmi varsă ochiul.

Da-ţi-mi mai bine o sfîntă migdală,
Cu apus şi răsărit prinse în coajă
Şi am să vă cânt încununat de seară
Prin dulci căderi şi negure de vrajă.

E un tain tainic, dar jur că-i românesc,
N-am luat vreodată zodie sau soartă,
Oştenii toamnei vinul ostoiesc
Şi-l poartă-n taină cu făclii la poartă.


Când îmi cârpeşti joile cu extratereştrii,
Sunt încărcat de tine în nuferi cu zefir,
Cu degete de abur în dimineţi fereştii,
Tu desenezi pe ziduri o zi de trandafir.


Idilic dans, desăvârşit de pajeri,
Petale, magi şi negustori de viaţă,
Îi pun pe roată şi-i învârt prin piaţă,
De cât obol am lepădat la strajeri.

Înconjurat de frunţile cu ceaţă,
Păstrăvii sar şi somnul doarme alb,
Se bat luceferi de argint pe faţă
Cresc gratiile coliviei  mai înalt.

Sunt un păgân prea iubitor de viaţă,
Mi-e drag culcuşul, copilul de-m…

ZMEUL COPILĂRIEI

Imagine
Povestea zmeului meu, cu litere mari scrisă,
Nu o repovesteşte nimeni,
Nici măcar cei ce m-au ajutat să-l ridic,
Câte litere, ce mai minune de poveste,
Cum l-am dus până peste vedea cea nisipoasă,
Peste cireşi şi peste viile cu struguri mari,
Deasupra măgarilor şi chiar lângă îngeri,
Zmeul meu de hârtie pe care scrisesem povestea
Copilului şi a minunatei lui aventuri,
Zbura lângă nori, ca lumea să afle,
Despre miraculoasa lume de ape şi păduri,
Copaci magici şi păsări măiastre,
Însufleţite de epopeea trecerii mele cu litere
De-o şchioapă.
Dar a venit apa şi l-a luat,
Înaintea vântului, cu crapii cei mari,
Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul
Naraţiunii mele cu coada tăiată.
Iar Făt-frumos tot uita să vină,


Lăsând locul prietenilor.

Armă exotică-sufletul

Imagine
M-am trezit dintr-un vis zgomotos,
Aşezat cu faţa în soare,
Acolo unde stelele nu au culoare
Şi unde dimineţile înfloresc frumos.

Râdea toamna în mine, smintind din coate,
Mi se întindeau fructe de-atâta bunătate,
Cu ducă de dor, de fecioare şi de seamă,
Prin suflet vinuri, mânji să-mi cearnă.

Mă zugrăvea beleaua ca pe-o oaie căzută din prinţ,
Semeaţa uimire tulburând de-a berbeleacul,
Cu buze de rodii, cearcăne de nisip ameninţi,
Când din istorii, fântâni şi-ating veacul.

Şi atunci dau răgaz tainelor cu sensuri,
Să-mi izbească faţa întru noi demersuri,
Ce să-mi logodească umerii de stele,
Cu rostogolirea lumii întregi în  ele.

Calul înrămat în univers

Imagine
Cu trăsura mergem mai rar în fragedă zi,
Copite strivesc pietre cubice-n minte,
Cai liberi aleargă, mustangi  sidefii,
Prin raiuri de ape şi ierburi prea sfinte.

Un cal în dar am vrea în iurte mongole,
Deşerturi aspre să străbatem în şa,
Spre iubirile ce ni le dă creole,
Destinul fluturiu de sub copita sa.

Ca vântul dobrogean, ca gândul de apus,
Ne duce-n dimineţi prin roua înfloririi,
Solemn iubind al ierbii miros sedus,
De fluturări de coamă prin roua risipirii.

În jos îmi bat oraşe-Paris, Londra, Viena,
În sus îmi ard pe suflet grindurile din deltă,
Regatul pentr-un cal, l-am regăsi prin vremea,
Când potcoave de aur ne tropoteau în celtă.

"Criton, îi sunt dator lui Asclepios un cocoș, vă rog să nu uitați să i-l dați!", a spus Socrate inainte sa moara.

Cum doamnelor acelea, din ierni demult apuse,
Eu nu le-am fost nici carpen, nici tintele rapuse,
Raman l-acea idee care s-a enuntat,
Ca sunt pe lume patimi mai lungi decat un pat.

Pitagora eternul sau sincerul Socrate,
Au tot vorbit in cifre, cu vorbe si cu date,
Aristotel desigur stiintele le-a pus,
'naintea mortii sale, atat de sus, mai sus.

O proza izbitoare despre Giordano Bruno
Ne tinteste si astazi cu textele-i din urma,
Iar trestia galileica a unui Blaise Pascal
Se sinucide astazi abjurand dupa val...

Ne tine deci de foame un Blasco Ibanez,
Cand hexagonul Zola se transforma-n trapez,
Din realismul aspru cu nuci si cu migdale,
Lasand ades prin aer arome otomane.

Pendulul lui Umberto soptit catre Kadare,
Cetatii da puteri de Scaune Ionesciane,
Ca sa le intelegem un pic pe langa Brecht,
Cand asteptam sa vina Godot al  lui Beckett.

Acelor doamne, astazi, un joc secund pe creste,
Nadir latent!taceri apuse-n zapaciri ecvestre,
Din care cresc in Tabii-albete Isarlak,
Sa ne amintim…

Chirurgie

Mă dor în coastă lupte telurico-celeste,
Sunt martorul perfect al legendarei fapte,
Ce-o are Domnul şi-n clipele aceste,
Cu cel ce nu mă lasă să beau prea multe ape.

Şi taina aceasta a vrajbei, se zbate ca să iasă,
Să treacă-n nesfârşire pe pânza unui pictor,
Cu stropi de argint să fie  pe pânză înţeleasă,
Când se suspendă sufletul atât de tandru în vifor.

Cum poţi învinge oare atâtea umbre largi,
Ce îşi dispută veşnic o mână de pământ,
Cu flinte de alabastru trăgând în mine tărgi,
De sânge şi lumină, copil ce nu mai sunt?

Semeţ eu înalţ rugi, tristeţi ca din genune,
Văzându-mă trecut şi gârbovit de lume,
Adaos un fular, julit în coate iar,
Fantastă pactizare cu sfinţi de calendar.

Şi atunci mă uit în sus şi strig: -Juma-juma!
O coastă e o luptă, dar asta-i umbra mea!

Clopote

Imagine
Zi-le clopote, o baladă fără prihană,
Înalţat în zile sfinte de post,
Când ai şi tu şi zilele tale un rost,
Înrămat în arpegii de toamnă!

Zi-le, măi, cum zice Dunărea izvoarelor,
Lăsaţi-mă să eliberez miracole
Şi natură şi păduri şi oamenii malurilor,
Cu sentimente uscate în oracole.

Zi-le, măi, clopote cu zeamă de cer,
Un cântec din acela închis în îngerească,
Aşa cum zice fecioria mea rotiri de eter,
Căci  ştie că nu va mânca pâine crăiască.

Răstoarnă tu, clopote, apa în cer
Şi fă o infuzie de credinţă umană,
Născută din speranţa de fier
A pecetei sorţii pe vis şi pe rană.

Zi-le clopote încă de  flacără albă,
Rouă de zare şi sânge de amurg,
De ce se dilată iubirea în nalbă,
Când macii se scutur în ochii ce plâng.

Lasă-mi un clopot pe minutele caste,
Prea rare în lume, crescute sub ploi,
Să viscolim cerul, adăposturi de oaste,
Cu efemere dăngăte nu doar în nevoi.

Vas cu mere

Imagine
Sunt prizonierul mărului din trup,
Ma arde coaja lui atât de roaşă,
Mă întristează şi vreau să te pup,
Tu coastă, tu, care îmi eşti şi moaşă!

Sunt prizonierul frunzei şi al ruşinii,
M-ascund în taifun de ochi turbat,
Cu tine-n braţe, ca să-ţi încerc crinii,
În suflet sfânt, brocat şi parfumat.

Sunt stivuit în fapte de ocară,
Biblioteci de stări cu scări şi cu registre,
De flăcări colorate-n zei spre seară,
Am inventat, ca să m-ascund, Magistre!

Sunt ca o sticlă de ţuică pe o pară,
Păstrând tăria şi-nvelind puterea,
Atâta dragoste vibrează visul iară,
C-aş mai muşca de atâtea ori căderea.

Cu pulberi tandre, pecete de iarbă,
Mi-ai pus în muncă şi în legământ,
Să ard din mere tălmăciri de soartă,
Mohor culcat în amfore de lut.

Eu, trup de somn, pământul ars cu moartea,
Sunt lutul din cuptor, cât aş putea visa,
C-apoi, desăvârşirea ne sorcovea cu arta,
De-a colinda, de-a râde, de-a urla.

Mă întorc în măr, ca viermele în păcat,
Sunt iar copil desăvârşit  în rai  şi sper,
Bucata aceea încă…

Si daca...

Imagine
Si daca muzele ar sta asa,
Picior peste picior cumva,
In cafenea,
Fiindca ai cerut-o dumneata,
Incet, confuz sa straluceasca,
Sa se confunde doar cumva
Cu umbra sa,
Apoi, plangand, sa se consume,
De parca roua ar fi pe lume
Si prin desert,
Ca trandafirii in ochii tai,
Miraculos si cu scantei,
As straluci si eu asa,
Un colt de arma undeva,
Fiindca nici eu,
Nu-s nici tacut , nici erezeu,
Ci doar un gand instantaneu
Pe buza ta...

Luminatorul

Imagine
Si acum, dragule, sa te mint,
asa cum de luni bune simt:
esti o pansea care panseaza,
o stima care doar stimeaza,
ba, uneori, danseaza,
cu umbra sa.

Apoi, oricata apa as bea,
tu tot ramai in setea mea,
nenorocit dupa ceva... ca pielea ta,
respiri prelung din glezna doar
arhitecturi, ciuturi macar,
de la fantani.

Zgarcit in dor, dar pus pe-o chifla,
strajind la nori cu pax americana,
visezi eresuri duse-n pripa,
inteleptind ca pax romana,
stiinta dreptului de carte
pe mai departe.

Fiindca tu ai dreptul la dreptate,
dragostea fiind cea care te imparte
intre-o goana sfanta, brazi si mir,
ca tu incet sa te zefiruiesti de la zefir,
sa te curgi prin rauri in merinde,
umbra mea sa te preseze unde te prinde;

Acum , dragule, am sa te mint,
fiindca iubirea asta eu chiar o simt!

Oameni de onoare

Oamenii de onoare sunt aceia care atunci când îşi dau cuvântul că nu mint, îşi dau silinţa să nu mintă saumint cât mai puţin în sensul ăla. Oamenii de onoare sunt cei care muncesc mai mult pentru alţii, decât pentru ei. În general, oamenii de onoare sunt puţini. În general, oameniide onoare nu au prieteni sau au foarte puţini. În general, oamenii de onoare sunt iubiţi sau urâţi în funcţie nu de cât de drepţi sunt, ci mai ales după interesele celor care îi iubesc sau îi urăsc. Oamenii de onoare nu trăiesc pentru ei, ci vorba lui Nichita sunt asemeni soldatului, celui mai cinstit şi mai adevărat soldat, care nu omoară pe nimeni, nu iartă pe nimeni, care stă mereu cu arma dreptăţii şi adevărului la picior , dar, dincolo de ea, bea ceai de dimpreună cu societatea extrăgând din ea ceea ce îi apare de importanţă esenţială: legătura de pietate cu sensul vieţii. Oamenii de onoare sunt oameni, ceea ce este omenesc le este şi lor cale de urmat, dar nu o urmează. Uneori oamenii de onoare au dimineţi…

Părăsiri de toamnă şi interese…

Intrăm în toamnă. Vara ne-a părăsit. E de interes. Oamenii au probleme în achitarea facturilor.Guvernul nu are nici un interes. Guvernul Boc-Udrea-Igaş-Ialomiţianu-Lăzăroiu părăseşte încă odată populaţia României în faţa iernii şi a crizei. Serviciile, medicamentele, curentul electric, căldura, benzina, motorina, zahărul, uleiul, făina şi-au părăsit vechile preţuri ajungând la preţuri astronomice. Primăriile nu pot face faţă acestei lipse de interes. Renate , Andrei, Adriana, Ioan şi alţi zece consilieri nu chiar mititei au părăsit Palatul lui Băsescu. Mulţi din interes pentru propria sănătate. Eckstein l-a părăsit pe Băsescu. Din interes pentru Transilvania verde.  Băsescu i-a părăsit pe români. Din interes pentru rebrenduirea verde. Ţăranii nemţeni şi-au regăsit interesele pentru punga de un leu,  mai ales pentru pungile verzi pline de Tărâţă. Pinalti a  părăsit prima ligă şi a jucat în Liga întâi din interes. Dinu l-a părăsit pe Crin, dar şi pe  Călin, aparent fără interes. Udrea l-a pără…

PETE ÎNFLORITE DINTR-O FABULĂ

Imagine
„Madame dans sa tour monte si haut… ”Fata aceea si pata de cafea din colţul pernei
Îmi aminteau întotdeauna de mine, cel tânăr.
Mă nărăvisem la furat potcoave din haremul stelelor
Până mi-am fript buricele celor cinci degete cu o
caia de aur,
Care s-a încolăcit pe unul singur.
Mă gândeam la prietenii mei cei neavuţi şi la avuţii
mei neprieteni,
Îmi netezeam borurile pălăriei cu stări de lehamite
Şi-mi năimeam argaţi dintre fii vântului
Pe care-i plăteam cu frunze din Prolegomene
La un viitor compendiu de linişti extatice.
Femeile aveau carne de piersică şi tors de siameză.
A fost o zi mare când am întâlnit soţia melodioasă
A gloriei. Avea capot deschis în faţă…cu nasturi,
Îţi puteai strecura mâna cu prietenie pentru a aplauda
Nurii şi muzica sferelor ei de viitoare gravidă.
Pata de cafea era brună ca păcatul, atrăgea privirile
Asemenea torsurilot răsărite berbant la fecioare.
Totul în jur părea târziu şi trist.
Cireşul era de fapt o moarte a primăverii,
Iar lupa trişa normalitatea cu …
Imagine
Situaţia culturilor cerealiere din Giurgiu şi RuseMIERCURI, 07 SEPTEMBRIE 2011 15:10Situaţia culturilor cerealiere în Regiunea transfrontalieră Giurgiu-Ruse a reprezentat principala temă de discuţie abordată miercuri, la Giurgiu, în cadrul ultimei întâlniri din acest an desfăşurate în partea română de Grupul Local al Agricultorilor din judeţul Giurgiu şi districtul Ruse (Bulgaria).
''În urmă cu un an şi jumătate s-a dat drumul la acest proiect de înfrăţire pe agricultură în Giurgiu şi Ruse (Bulgaria), un proiect desfăşurat cu fonduri proprii ale Consiliului Judeţean Giurgiu şi prefecturii Ruse şi principalul lucru pe care ni l-am dorit este acela de a pune faţă în faţă producătorii agricoli, apicultorii, pomicultorii şi piscicultorii de pe ambele maluri ale Dunării în Regiunea Giurgiu-Ruse'', a declarat miercuri, în deschiderea întâlnirii, vicepreşedintele Grupului Local al Agricultorilor din judeţul Giurgiu şi Districtul Ruse, Ionel Muscalu. Producătorii şi specialişti…