miercuri, decembrie 16, 2009

VIN CU VÂNTUL

Insomniile, ceaiurile reci şi generaţia irosită nu rezolvă
nimic.
Cinic şi somptuos am să-mi clădesc destinul pe cartea
Aceasta.
Bolnav de pâine goală şi tindă fără preşuri,
Nu-mi pot imagina trecerea mea pe aici fără vreo
revoltă.
Totul trece prin salcâmul din faţă, prin supa de tăiţei
Şi dunga de soare de pe spatele nisetrului.
Eu vin cu vântul şi cu noaptea sădite în mine de ei,
Tânguitorii flămânzi ai pildei neruşinate.
Îmi place gingăşia solemnă a uliului
care nu-şi lasă prada din
Gheare decât pentru a o sfărâma,
Îmi plac porcii când îşi dau obştescul sfârşit,
Îmi place sudoarea ţărăncii aplecate deasupra lanului,
Şi pentru că lumea este alcătuită din cei puternici
Şi din fiinţe după chipul şi asemănarea lor.
Îmi plac paltoanele negre şi Demis Roussos,
Nu-mi plac decât regii şi saltimbancii lor, sunt liberi…
Câteodată îi iubesc mai mult pe clovni decât pe regi.
Îmi place James Joyce pe care totuşi nu îl înţeleg.

Niciun comentariu: