miercuri, decembrie 16, 2009

Raţia de părăginire

N-am cuvinte de laudă pentru legendă.
Omul a pierit gol şi s-a făcut statuie.
Oricâtă purpură am pune fantasmelor noastre,
Ele se uită în trecut asemeni păsărilor călătoare.
Năclăit de adevăr, prezentul ezită între clisă şi cer
Supravieţuind doar fracţiuni pentru a deveni evocare,
De aceea distrug sistematic arhivele
Şi-mi majorez rodnic raţia de părăginire lucidă,
Pentru că doresc să zbor dincolo de halucinaţiile
Amintirilor.

Niciun comentariu:

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....