DESPRE LANŢURILE POEŢILOR

Poeţii sunt aceia care poartă în loc de bijuterii lanţuri
Lanţurile sunt pentru ei o încercare de a-i lăsa pe
ceilalţi liberi,
Pentru că mulţi sunt imbecili,
Ei adesea cred că
poeţii chiar trebuie ţinuţi în lanţuri.
Ceea ce nu văd indivizii statistici,
îmi place sintagma asta,
e că poeţii pot zbura, ba chiar se
ajută de lanţuri ca de aripi.
Poeţii nu se cred Crişti,
de aceea nu se duc spre lanţuri
cu gândul de a lua asupra lor toate
păcatele lumii.
Ei primesc lanţurile pentru a arăta lumii că, deşi
înlănţuiţi, mai pot râde cu hohot.
Prometeu a fost primul poet.
Apoi Homer, care a avut lanţul vederii.
Au urmat o mulţime de poeţi şi toţi au purtat lanţurile
Ca pe nişte bijuterii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)