miercuri, decembrie 16, 2009

DESPRE LANŢURILE POEŢILOR

Poeţii sunt aceia care poartă în loc de bijuterii lanţuri
Lanţurile sunt pentru ei o încercare de a-i lăsa pe
ceilalţi liberi,
Pentru că mulţi sunt imbecili,
Ei adesea cred că
poeţii chiar trebuie ţinuţi în lanţuri.
Ceea ce nu văd indivizii statistici,
îmi place sintagma asta,
e că poeţii pot zbura, ba chiar se
ajută de lanţuri ca de aripi.
Poeţii nu se cred Crişti,
de aceea nu se duc spre lanţuri
cu gândul de a lua asupra lor toate
păcatele lumii.
Ei primesc lanţurile pentru a arăta lumii că, deşi
înlănţuiţi, mai pot râde cu hohot.
Prometeu a fost primul poet.
Apoi Homer, care a avut lanţul vederii.
Au urmat o mulţime de poeţi şi toţi au purtat lanţurile
Ca pe nişte bijuterii.

Niciun comentariu:

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...