fetei din Sună… mai
Mă mai aştepţi cum singură ştii tu,
Iubind fragil ca vasul de cristal,
Să nu te spargi, dar îndreptând un far
În calea mea stâlcită de-un pahar?
Mă mai aştepţi zâmbind cum se cuvine
Şi dând bineţe zorilor fireşti,
Când uşa aia scârţâie de mine,
Că nu mai vin din vinuri boiereşti?
Mă mai aştepţi cu buze răsfăţate
De ochii mei ce-ţi vindec-un surâs,
Când am pierdut şi ultimul tramvai de noapte,
Iar ceasul tău cu cuc s-a pus pe plâns?
Mă mai aştepţi ca îngerul răbdării,
Iubind cu ochii şi-njurând cu gura,
De dimineaţă aveam bagaju-n casa scării,
Iar tu, iubind, îmi sictireai natura?
Aşteaptă-mă, şi moartea mă aşteaptă,
Lumina-n cer oricât de des s-ar stinge,
Cu stânga strânge sila-n mâna dreaptă,
Iar coasa vieţii fumegă când ninge!
7 comentarii:
Ma gandesc ca este versul cel mai trist-
'Iubind fragil ca vasul de cristal'..
A treia strofa abunda de dragoste.,iar din prea multa asteptare se trece la lucruri mai...lumesti...despartire,moarte.
SI EU TOT PE 13, CU NOROC! MULTUMESC.
Mie imi place filosofia poeziei, ca o conditie a omului de pretutindeni, ca o depasire a trecatorului, interesant, mai scrie-ne!
Tot aşteptând sub lună plină,
Mi-a MAI crescut o rădăcină.
Am încercat s-o smulg, încet,
Şi in şoaptă să alerg.
Invata-ne maestre !Eminescu este mic copil pe langa tine! Mai degraba versul tau imi aminteste de Labis care a murit prea devreme! Suntem topiti de versul tau! Noi toate femeile in luna a 7-a ne masturbam in baie recitand poeziile tale. Mai scrie-ne !
Vai draga, voi femeile in luna a 7-a copii aveti toate... barbati nici una .Sa-mi dati va rog adresa voastra si va satisfac eu. Vin si cu volumul lui de poezii sa stau mai mult.
Trimiteți un comentariu