Sunt tanar, doamna

Autor versuri: Mircea Dinescu

Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost

si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,

cum as putea intoarce copilul care-am fost

cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.



Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul

ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,

dar bulgari de lumina dac-as manca, satul

nu m-as incape inca in pielea mea de tigru.



Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos

si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,

sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os

si sa dezmint zapada pierdut in piureta.



Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin

chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii,

aceasta putrezire ma-mbata ca un vin

caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii.



Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,

oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara

desi arcasi cetii spre mine isi reped

sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!