luni, aprilie 26, 2010

ABURI GĂTIŢI CU CRAVATE

prietenilor mei,







Timpul ne pradă de perlele vieţii

Furându-ne clipele dragi de la sân

Parcă urlând hălăduim ca orbeţii

S-adunăm bir din somnul păgân.

Scame şi aburi gătiţi cu cravate

Luăm la grămadă şi nimereală din rând

Nu ştim ce ne doare, nu ştim ce se poate,

Voiajelor goale punem etichete plângând.

încercăm să găsim un sens până la moarte.

Azi luni, mâine joi, duminici pripite,

Coasem tiv la cocori şi-n biografii facem parte

Unei coaste de Venus din nopţi nedormite.

Prin mări aruncăm invenţii în sticlă

Sperând ca târziu să fim regăsiţi,

Depindem ca fantele de dama de pică:

Clipa vă schimbă cum nu vă gândiţi.

Muşuroiul comun ni-l leagă furnica

Secundelor scurse cu coconi din fântâni.

Ne plâng curcubeele alarma şi frica,

Iar timpul ne pradă clipe dragi de la sân

5 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Clipa vă schimbă cum nu vă gândiţi.

Muşuroiul comun ni-l leagă furnica

Secundelor scurse cu coconi din fântâni.

Ne plâng curcubeele alarma şi frica,

Iar timpul ne pradă clipe dragi de la sân

Foarte frumoase versurile...trec prin timp.

Anonim spunea...

o ora totala a desprinderi de cotidian am petrecut citind blogul dumneavoastra, multumesc, sera.

Anonim spunea...

Putina lume mai scrie poezie, dar multa lume bloggereste poetic, culmea!Ha, ha, ha...

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

De ai putea

Să ții cu tine sufletul aproape, Să-l bucuri cu pădure și cu ape, Cu flori să îl dezmierzi în orice vis Și-n inimă să-ți faci un paradis....