Timpul ne pradă de perlele vieţii
Furându-ne clipele dragi de la sân
Parcă urlând hălăduim ca orbeţii
S-adunăm bir din somnul păgân.
Scame şi aburi gătiţi cu cravate
Luăm la grămadă şi nimereală din rând
Nu ştim ce ne doare, nu ştim ce se poate,
Voiajelor goale punem etichete plângând.
încercăm să găsim un sens până la moarte.
Azi luni, mâine joi, duminici pripite,
Coasem tiv la cocori şi-n biografii facem parte
Unei coaste de Venus din nopţi nedormite.
Prin mări aruncăm invenţii în sticlă
Sperând ca târziu să fim regăsiţi,
Depindem ca fantele de dama de pică:
Clipa vă schimbă cum nu vă gândiţi.
Secundelor scurse cu coconi din fântâni.
Ne plâng curcubeele alarma şi frica,
Iar timpul ne pradă clipe dragi de la sân
5 comentarii:
Clipa vă schimbă cum nu vă gândiţi.
Muşuroiul comun ni-l leagă furnica
Secundelor scurse cu coconi din fântâni.
Ne plâng curcubeele alarma şi frica,
Iar timpul ne pradă clipe dragi de la sân
Foarte frumoase versurile...trec prin timp.
o ora totala a desprinderi de cotidian am petrecut citind blogul dumneavoastra, multumesc, sera.
Putina lume mai scrie poezie, dar multa lume bloggereste poetic, culmea!Ha, ha, ha...
Trimiteți un comentariu