REGELE FAUR















Sunt regele nopţii şi al drepturilor,
Poetul de la marginea lumii de deasupra,
Caligraful unor tapiserii una pe una,
Nimic neadevărat neforţând tandreţea
Tâlharului de lângă propria-ţi inimă,
Aducând vânat proaspăt din cer,
Din cel ce se întoarce cu rouă de ger,
Prier m-a născut în netedă faţă,
Tăinuit ca despletită fecioară,
Prea iute de picior alergând de blestem,
Mărturisesc că încerc să v-aduc. Vă chem!
Veniţi mai aproape de mătasea luminii,
De crengile plânse-ale firii umane,
De turnul vegetal din pietre, de crinii,
De corul de măşti traco-daco-cumane!
Ula, ila, transparenţe de harpe,
Zâne şi păsări mâncătoare de basme,
Curtea mea de cavaleri îndoiţi
Cu bere şi vin din deplin
Bat săbii pe umeri cu fluier.
La marginea lumii eu, regele faur,
Creez mândrii întâie şi clare.
Eu stau far şi tu eşti pantomimă de fare.

Comentarii

Ana Muela Sopeña a spus…
Un foarte interesant poem. Îmi place limba şi metafore. A fost o placere de a descoperi blog-ul. O îmbrăţişare din Spania. Vă invit să vizitaţi blog-ul meu:
http://www.laberintodelluvia.com

Mulţumiri
Ana Muela Sopeña

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)