miercuri, aprilie 21, 2010

REGELE FAUR















Sunt regele nopţii şi al drepturilor,
Poetul de la marginea lumii de deasupra,
Caligraful unor tapiserii una pe una,
Nimic neadevărat neforţând tandreţea
Tâlharului de lângă propria-ţi inimă,
Aducând vânat proaspăt din cer,
Din cel ce se întoarce cu rouă de ger,
Prier m-a născut în netedă faţă,
Tăinuit ca despletită fecioară,
Prea iute de picior alergând de blestem,
Mărturisesc că încerc să v-aduc. Vă chem!
Veniţi mai aproape de mătasea luminii,
De crengile plânse-ale firii umane,
De turnul vegetal din pietre, de crinii,
De corul de măşti traco-daco-cumane!
Ula, ila, transparenţe de harpe,
Zâne şi păsări mâncătoare de basme,
Curtea mea de cavaleri îndoiţi
Cu bere şi vin din deplin
Bat săbii pe umeri cu fluier.
La marginea lumii eu, regele faur,
Creez mândrii întâie şi clare.
Eu stau far şi tu eşti pantomimă de fare.

Un comentariu:

Ana Muela Sopeña spunea...

Un foarte interesant poem. Îmi place limba şi metafore. A fost o placere de a descoperi blog-ul. O îmbrăţişare din Spania. Vă invit să vizitaţi blog-ul meu:
http://www.laberintodelluvia.com

Mulţumiri
Ana Muela Sopeña

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...