duminică, aprilie 18, 2010

DE VLAGĂ NETOPITĂ

Stăpâna viaţă, în morbidu-i ţel,
Cum se agită ca o chelăreasă,
Ne cere iar chiria-n chip şi fel,
Minţindu-ne că aţa-i e frumoasă.
Şi aducând cu carul caractere
De poză sau imagini pe ales,
Ne toarnă iar în formele etere
Umbre de sluţi tot puşi pe interes.
Matrozi loviţi în creştet cu paharul
Atâtor clipe de venin şi ger,
Degeaba ne înecăm acum amarul
În vinul ăsta negru, pişicher.
Ne lasă viaţa, insulari pe plute,
Să adunăm din scoici lacrimi sidef,
Să ne-mbrăcăm în butii des băute
Şi să le înoim iar după chef.
Prieteni fără ţâfnă în crâşma liniştită,
Mai numărăm, desigur, femeile trecute
Şi stinse-n parastase de ora cea vrăjită
Le cultivăm uitarea în halbele băute.
Iar viaţa ne măsoară gata să dea chitanţă
Cu bunul plac al bilei lovite de destin.
În zilele senine nu ai nici o speranţă,
Drept pentru care, acum,
cu optimism, mă înclin.

Un comentariu:

Cêça Santos spunea...

Parabéns pelo belo trabalho apresentado aqui no blog. Já estou seguindo!

Aproveito pra lhe convidar a conhecer meu blog, e se desejar também segui-lo, será uma honra. Seus comentários também serão sempre bem-vindos.

http://csantosonline.blogspot.com/

Te espero lá!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...