Sărmană piatră, mi-am strivit gândul
spânzurându-te de teoria lui Zenon din Eleea,
te-ai spart în frământările călcâiului lui Achile
ca să renaşti în templul lui lehova din Israel.
Ai alungat şi ai ucis, ai pisat sămânţa de pâine,
odios i-ai protejat pe cei de sus ori pe mânuitorii de prăştii.
Ai osândit la un uragan al iertării în faţa Mariei
Magdalena.
Un comentariu:
Frumoase versuri! si fotografia minunata! parca ar fi "pe-un picior de plai, pe-o gura de rai"...
Trimiteți un comentariu