SĂRMANĂ PIATRĂ





Sărmană piatră, mi-am strivit gândul

spânzurându-te de teoria lui Zenon din Eleea,

te-ai spart în frământările călcâiului lui Achile

ca să renaşti în templul lui lehova din Israel.

Ai alungat şi ai ucis, ai pisat sămânţa de pâine,

odios i-ai protejat pe cei de sus ori pe mânuitorii de prăştii.

Ai osândit la un uragan al iertării în faţa Mariei

Magdalena.

Comentarii

CARMEN a spus…
Frumoase versuri! si fotografia minunata! parca ar fi "pe-un picior de plai, pe-o gura de rai"...

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)