marți, aprilie 06, 2010

SĂRMANĂ PIATRĂ





Sărmană piatră, mi-am strivit gândul

spânzurându-te de teoria lui Zenon din Eleea,

te-ai spart în frământările călcâiului lui Achile

ca să renaşti în templul lui lehova din Israel.

Ai alungat şi ai ucis, ai pisat sămânţa de pâine,

odios i-ai protejat pe cei de sus ori pe mânuitorii de prăştii.

Ai osândit la un uragan al iertării în faţa Mariei

Magdalena.

Un comentariu:

CARMEN spunea...

Frumoase versuri! si fotografia minunata! parca ar fi "pe-un picior de plai, pe-o gura de rai"...

O poveste despre cer

         Când eram copil mergeam des la ţară. La ţară însemna libertate cu program de masă şi atenţie la cer. Dacă era vară, trebuia să...