marți, aprilie 06, 2010

ÎN ORBITA LUI BORGES, DINCOLO DE RAIUL BIBLIOTECII

Aş vrea să spun cuvântul cu pricina,
Să nu mai ningă viscolind cu ger,
Ducând Siberii de omăt prin Scilla.
Caridba adevărului o sper.

Aş vrea să tac lumini de-azur prin aer,
Să mă-ntâlnesc cu nechezat de roib
Trecând speranţa viselor prin caer,
Să cresc lumini de rodii pentru-un orb.







Aş vrea să licăr prin troieni de dafin
Cu versul licurici în pridvor amurgit,
Să urc spre munte într-un băţ de afin
Cântând către seară versul ruginit.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...