vineri, aprilie 02, 2010

Cand ratacim pe cai umblate

Cand ratacim pe cai umblate,
Tot cautand un sens in plus,
Ganditi-va c-odata-i Paste,
Pe care Domnul L-a adus.



Si chiar de v-ati pierdut speranta,
Ori de asteptati inca ceva,
Crestinilor, voi iubiti viata,
Pe Cel ce ne-a dat-o pe-a Sa.



Crestinilor ce iubiti viata,
Cu sufletele intre sorti,
Pe-o raza va claditi speranta,
Hristos a inviat din morti!

3 comentarii:

keltoighost spunea...

Nu sunt cine ştie ce tipă religioasă, dar poezia am citit-o cu plăcere! :)

INCERTITUDINI spunea...

SARBATORI cu MULTA LUMINA, IUBIRE si IMPLINIRI!!

Anonim spunea...

super poem,mi-a placut foarte mult!

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...