Mă grăbesc prea mult,
Mă vând pe-o para chioară frumuseţii,
Nepereche lumii străduiesc surd,
Mă găsesc prea ades la poarta cetăţii,
Eu, piatră smulsa din castelul întreg,
Degeaba caut să mă înţeleg.
Iar mă fac gard şi punte,
Iar mă destin schilodirii neasemuite,Potentă de stil nou, de stil vechi,
Reclamă pusă pe pereţi oarecari, seci,
Unul la unul mă înfrâng irisii,
Bufe păsări de cimitir-buhe.
Fidel luminii de pamant şi o, o, o,
Îndrăznelii bolnave de sete de cetite cuvinte,
La marginea serii eu mă întrec în minte,
Cu preferinţele porţii zăpoarelor amare.
Ce clipe de duhuri le aduc în hambare.
Să adape cu grâne setea de foame ce-o are.
5 comentarii:
Frumoase si adevarate versuri!
"Mă vând pe-o para chioară frumuseţii,
Eu, piatră smulsa din castelul întreg,
Degeaba caut să mă înţeleg."
....sunt cateva din versurile care mi-au plkacut mult
Multumesc,Angi!Chiar cred in acest tip de comunicare, pe langa altele..., culmea, lumea intelege!
E primăvară şi totul se re-crează...Ce spuneţi să ne recreem şi noi cu un un nou concurs?! Unul în care să lăsăm cuvintele să înflorească, să înmiresmeze : )
Sorine, sunt de acord! Da-i bataie! Te urmez... indeaproape.
Trimiteți un comentariu