sâmbătă, octombrie 02, 2010
VIAŢA ROASA DE MISTERE
Aprinsă torţa freneziei, cascadă cade
Agitând şi ploi, şi vânt, şi soare, şi pământ.
Să râzi atunci când furtuna te încearcă,
Dulăii vieţii latră a pustiu,
Prădat de hoţii care n-au nici soartă,
Nici ştiu ceva ce numai eu mai ştiu.
Să râzi atunci când Fortuna te-ncearcă,
Distins la zâmbet, ca toreador,
Să tot exclami vegheat de a ta soartă:
Ştiu să trăiesc în piept gladiator.
Să strângi în gesturi desluşiri de mâine
Pe care să le-ntorci în aur dus,
Chiar de greşeşti să dibăceşti cu taine
Valoarea ta, precum eşti predispus.
Tot cutezând, mai mult decât o vreme,
Ştii bine c-ai să noroceşti în zori
Păduri de sălcii, lunci întregi de semne,
Chiar îngerii adânc îndurători.
Semeţ n-ai fost şi nu te faci nici azi,
Fleacuri, făţărnicii, să nu le ţii,
Increderea în mâine să n-o lapezi
Când ai speranţa-n muncă şi o ştii!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
imi plac versurile tale...foarte frumoase :)
Buna seara,
Nu sunt critic de arta, dar pot sa observ ca in aceasta poezie sunt reclamate toate nemultumirile personale vis-a- vis de un regim impotriva caruia lupti, dar pe care nu ai curajul sa-l infrunti direct. Este recomandabil insusirea unor responsabilitati raportate la proiecte viitoare.
Obrigado pelo carinho em meu blog, gostei muito de te conhecer e de conhecer seu blog, voltarei sempre com certeza...
Beijo
Rê
Trimiteți un comentariu