NOAPTE DE LARG


Se înaripează brazii în munţii tăi, bătrâne,

Când inorogul urcă din roci în roci spre nori,

Izvoarele-n legende mai pomenesc de tine,

Urcând din rudă-n rudă spre merii curgători.


Mai jefuieşti, desigur, izvoarele de păstrăvi

Cu sentimentul nopţii trezit la larg de lună,

Aşa cum mai răpesc caii tăi lumina,

Când văd lucind prin nouri jăratecul din tăvi.

Comentarii

Flor da Vida a spus…
Unicórnios... Mágicas palavras! Amei teu post! Aplausos!!! Carinhos meus a ti... Bjsss
INCERTITUDINI a spus…
”Izvoarele-n legende mai pomenesc de tine,

Urcând din rudă-n rudă spre merii curgător”

Ce frumos!
Ca un basm în culori!
ionelmuscalu a spus…
poezia ii este dedicata unui prieten drag, ale carui tinuturi parintesti le-am vazut in zilele trecute si de unde am ales sa fac publice acele cateva fotografii, inainte de a-i cere acceptul. Multumesc daca vi se pare ca aceste randuri sunt poezie!
pepi mustateanu a spus…
Eu am crezut ca este o poezie inchinata unui haiduc :) Reciteste-o in spiritul acesta si ai sa vezi ca nu gresesc.
ionelmuscalu a spus…
Pepi, tu ai peste toate o viziune cu haiduci, dar da poate fi citit si asa.

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)