marți, octombrie 19, 2010

NOAPTE DE LARG


Se înaripează brazii în munţii tăi, bătrâne,

Când inorogul urcă din roci în roci spre nori,

Izvoarele-n legende mai pomenesc de tine,

Urcând din rudă-n rudă spre merii curgători.


Mai jefuieşti, desigur, izvoarele de păstrăvi

Cu sentimentul nopţii trezit la larg de lună,

Aşa cum mai răpesc caii tăi lumina,

Când văd lucind prin nouri jăratecul din tăvi.

6 comentarii:

Flor da Vida spunea...

Unicórnios... Mágicas palavras! Amei teu post! Aplausos!!! Carinhos meus a ti... Bjsss

INCERTITUDINI spunea...

”Izvoarele-n legende mai pomenesc de tine,

Urcând din rudă-n rudă spre merii curgător”

Ce frumos!
Ca un basm în culori!

karina spunea...

Superb!

ionelmuscalu spunea...

poezia ii este dedicata unui prieten drag, ale carui tinuturi parintesti le-am vazut in zilele trecute si de unde am ales sa fac publice acele cateva fotografii, inainte de a-i cere acceptul. Multumesc daca vi se pare ca aceste randuri sunt poezie!

pepi mustateanu spunea...

Eu am crezut ca este o poezie inchinata unui haiduc :) Reciteste-o in spiritul acesta si ai sa vezi ca nu gresesc.

ionelmuscalu spunea...

Pepi, tu ai peste toate o viziune cu haiduci, dar da poate fi citit si asa.

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...