RECUNOAŞTERE


Să spun scrâşnet de îngăduinţi,

Nu vreau să mă joc extravagant,

Să luminez lărgimea de la gura pungii,

Nu vreau să întocmesc procese leneşe,

Verbal, pe strada cu acumulări de poison,

Firmele autohtone vând hortensii,

Solitar ferec maliţiozitatea cu retrageri,

Departe, luminos ca o vamă,

Erudit ca o bătrână cămilă,

În acelaşi deşert m-ai dus

Cu odgonul furtunilor de scarabei

Sangria spaniolă cu paiul italian,

Infinite lăcuste, măcinând timpul,

Iacătă acelaşi lăcaş al admirărilor,

Soare fără primejdii, cu umbre,

Din toate spun încet de la sân,

Cartea mea cea dintâi ca un popas,

Ca un tangou sincopat, fredonat,

Traversând sala de bal parchetată,

Scoarţă terestru dansată de familii,

De popoare, de ţimbale, ţambale

Şi cobze şi cimpoaie irlandeze,

Lângă vulcani rostogoliţi de herghelii

De mistreţi îmi încerc scrâşnetul

Sacadat ca bătutul la maşina de scris,

Dinadins!

Comentarii

INCERTITUDINI a spus…
N-aș putea spune DE CE, dar îmi place mult!
Aș memora-o!!!
Michele P. a spus…
Vă mulţumim pentru vizita dumneavoastră în spaţiul meu. Sper sa reveniti pentru mai multe. Nu înţeleg română, dar Google m-au ajutat. (Râde) O imbratisare.

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)