Agonizează primăvara în frunze,
Irumpe verdele de sub noroiul gri,
Femeile născură, sunt lehuze,
Doar gândul bate în ritmul inimii.
Mor porcii-n calendare ca şi mieii,
Ţăranii bat cu pietre noua zi,
Preamuncitorul domn de la birouri
Îşi şterge praful din costumul gri.
O doamnă sictirită de cadouri
Îi strigă soţului ce nici nu-i gri,
Şmecherii trec în landouri,
De parcă viaţa are doar o zi.
Se bate iar monedă pe omenie,
Orfanii mor de foame ca şi ieri,
Cuvintele-s monede, fapta nu e,
Iar bogătani transpiră de plăceri.
Ah, primăvară, tu, candrie,
Mai scoate iar urzicile la drum,
Ca să ieşim, popor, cu veselie
La un păscut de drag lâng-un salcâm!
5 comentarii:
imi place ideea si versurile....dar parca e putin prea trista..de fapt viata noastra e trista daca o privim asa
si mie imi place poezia, situatia asa este, dar ce facem sa scapam de ea? ca si dumneavoastra sunteti tot politician!
Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.
Pâna la urma verdele o sa bata griul:)
Frumoasa balada... Felicitari!
Multumesc pentru felicitari!
Trimiteți un comentariu