joi, octombrie 21, 2010

GRAŢIA A PATRA


Aici, la noi, Dumnezeu ne lasă să ne facem de cap,
Ne lasă să ne îngropăm în manele şi-n bere,
Ne lasă să ne ascundem în peşterile prostului gust.
Aici, la noi, Dumnezeu ne dă lumină din spaime,
Ne depăşeşte uşor de parcă ne-ar deparazita,
Ne lasă să simţim mai curat pe de-a-ncetul.
Aici, la noi, Dumnezeu ne răsuceşte ca pe nişte frunze
Ne învârte în ţigara lui de tămâie şi smirnă,
Ne înghesuie lăturiş în rost, uitându-se în ochii noştri.
Câteodată, noi-frunze, noi-păsări, noi-petale,
Simţim în preajmă că Dumnezeu ne pune la masă
Şi-atunci ne dăm cu capul de praguri de sus.
Indiferent de rasa noastră, aici, la noi, spaimă nu e,
Dumnezeu ridicat din împietrirea privirilor noastre
Ne zâmbeşte scuturând frimiturile din barbă.
Doar presiunea străzii şi stresul din capul nostru
Ne împiedică să vorbim cu el.
Altfel
Graţia aceasta ne-ar fi cuprins şi pe noi.

8 comentarii:

Karla spunea...

Magnific... n-am cuvinte...
Felicitari sincere!

INCERTITUDINI spunea...

Cu tine, răul pare mai puțin rău..lumina vine în mănunchi!
Minunat!

Crissa spunea...

Poate ca intr-o zi o sa scapam de ceea ne impiedica sa vorbim cu Dumnezeu sau poate curand vom incerca sa facem acest lucru macar.:)

Flor da Vida spunea...

Profundas e sábias palavras... Uma mensagem iluminada! Poeta querido, obrigada por sua atenção e carinho... Que a felicidade reine sempre em tua vida! Carinhos meus a ti... Bjsss

ionelmuscalu spunea...

Doamnei Karla: multumesc inca odata!

ionelmuscalu spunea...

Pentru dumneavoastra doamna, raul cred ca doare cu atat mai rau, cat se vede ca ati cultivat si cultivati binele si frumosul.Va multumesc pentru aprecieri!

ionelmuscalu spunea...

Crissa, relatia cu Absolutul este strict personala, marturisesc despre relatia mea ca eu cred ca am una foarte buna, nu multumitoare, ci excelenta. Ii doresc multa sanatate tatalui tau si am certitudinea ca ii va fi bine. In sensul asta, exista un proverb romanesc: Dumnezeu nu bate cu parul! Cei vinovati, o patesc pana la urma.

ionelmuscalu spunea...

Flor da Vida: "Hoje vejo meu interior, não há coração condenado,
Nem um medo me atormenta, nem há mais dor do passado,
Estou liberta da gaiola, que era visionária"... maravilhoso!