Condiţii metaforice de elaborate tăceri



















Mi-e somn într-una ca de-un nufăr galben,
Cad lin din cer, din stea , ca şi din carpen,
N-am timp de vreo clepsidră sau vreo rază,
De zbucium mult acum am buza arsă.

De sânge împing vapoarele la ţărm,
Mă clocotesc în clipe de nesomn,
Mă dor vertebre, pleoape, ba şi junghiuri,
Îmi dau genunchii leşinaţi prin crânguri.

Lumea cealaltă, vie îndeobşte,
Mă ştie, mă salută, mă cunoaşte,
Îmi dă prin vise teme, sindrofie,
Ca lui Sisif a pietrei garanţie.


Amare trepte urc prin goluri creative,
Reconstruiesc din cleiuri adjective,
Ca etichete de la splină adunate,
Să pot, conversativ, să dreg păcate.

Mi-e somn într-una într-o lume moartă,
Aştept şi eu alt viitor tăcut de soartă,
Ca să-mi răsar tăceri din răsărit,
Lizibile şi pure voci din asfinţit!

Comentarii

INCERTITUDINI a spus…
”Mi-e somn într-una într-o lume moartă,
Aştept şi eu alt viitor tăcut de soartă,
Ca să-mi răsar tăceri din răsărit,
Lizibile şi pure voci din asfinţit! ”

Limpede radiografie socială..
ionelmuscalu a spus…
Va multumesc pentru incredere.

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)