joi, iunie 16, 2011

Prânz cu măr pe un diamant


























Pot , desigur, să evoluez dincolo de absolut,
Cu toate acestea, mă tac, utilizat-doborât,
Într-o singură picătură scursă de apă,
Homo ad circulum , pentru cercuri,
Măsurători, tu, măsurându-mă, ceea ce stai,
Descoperindu-mă dincolo de analogii,
De sensul comun şi grotesc,
Fiindcă eu, pur şi simplu, te iubesc,
Fără condiţii din prima lună pe cetate,
Restul sunt lacăte şi şapte păcate,
Ci prin mine, exerciţiu constant,
Fără maci şi genunchi puşi pe Lună,
Fie ea şi în eclipsă, mai bine-bine, decât lipsă,
Doamne, câtă arhitectură de Soartă mi-ai dat!!!
Eu să construiesc un palat obiectat şi structurat,
Eu fiind şi constructor şi ţel, adâncit în proiectul furat,
De fiecare dispoziţie adâncită-n idee,
Ca o hermină curbată, ca o palidă femeie.
Acum simt că tu îmi dai ţelul ca o oglindă lunetă,
Ca o periculoasă şi tăcută, perfectă arbaletă,
Înălţată de mâna dreaptă în şoaptă,
Potenţial de taină, trădare şi faptă,
Nu ca în Cina aceea,
Ci ca în MĂRUL şi FEMEIA.

4 comentarii:

Flor da Vida spunea...

Amigo, aqui estou pra lhe deixar um abraço, meu afeto, e te convidar a buscar dois prêmios que ofereço com todo carinho pra ti lá no meu cantinho, viu?

Beijos
Suelzy

INCERTITUDINI spunea...

„Doamne, câtă arhitectură de Soartă mi-ai dat!!!
Eu să construiesc un palat obiectat şi structurat,
Eu fiind şi constructor şi ţel, adâncit în proiectul furat,
De fiecare dispoziţie adâncită-n idee,”
Mi-a venit în minte o maximă latinească despre om și noroc..
Frumos poem!!

ionelmuscalu spunea...

@Flor da Vida: Graças aos prêmios. Eu vou assumir em breve. Fico feliz em ver que luta com a inspiração para a poesia.

ionelmuscalu spunea...

@Incertitudini: Optimism , scortisoara si Fortuna labilis! O discreta suma a multor evenimente din ultima perioada, cand sentimentul general este de fugit irreparabile tempus.