Ce stiti despre Olanda? Ca este tara casacavalului Gouda? Sau a bicicletelor de orice fel? Prea putin. 30 aprilie Ziua reginei (Koninginnedag) in Olanda. Le urez La multi ani prietenilor olandezi!cu aceasta ocazie.

letelIn urma cu doi ani mergeam la o intalnire extraordinara.

Am  cunoscut atunci Olanda, care  este o monarhie constituţională din anul 1815, după ce între 1581 şi 1806 a fost o republică (ţara a fost ocupată de Franţa între 1806 şi 1815).

După 1980, Olanda este reprezenată de regina Beatrix, succesoarea reginei Juliana. Teoretic, regina numeşte membrii guvernului. Practic, o dată cunoscute rezultatele alegerilor parlamentare, se formează guvernul de coaliţie (această etapă poate dura câteva luni), urmând ca acesta să fie recunoscut de regină.

Parlamentul este compus din două camere. Membrii celei de-a doua camere (Tweede Kamer) sunt aleşi prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră (Eerste Kamer), are o importanţă mai mică. Reprezentanţii acesteia sunt aleşi indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale (Staten Generaal).Atunci, insa,eu cunosteam o mica parte a acestei tari extrem de harnice:

In urma cu doi ani mergeam la o intalnire extraordinara

De ce numesc intalnirea de acum doi ani o intalnire extraordinara?

Pentru ca ma intalneam cu conducerea Serviciului Public de Ocupare din Olanda.

Acolo, la Amsterdam, am semnat primul protocol de colaborare in domeniul ocuparii fortei de munca intre cele doua institutii din cele doua state si, desigur, in acel protocol se prevedea sprijinul pentru accesarea fondurilor europene pe domeniul de interes.

Vazandu-i acasa la ei, desi ei stiu lumea tot la fel de bine ca orice profesionist in ale muncii sociale, am invatat sa ii respect pe olandezi cu si mai multa responsabilitate.

Insotitorii mei de atunci, pe care ii voi prezenta alaturi de aceste fotografii reprezentative pentru Olanda, mi-au aratat ce inseamna munca fara preget, respectul fata de incercari, tara lor este sub nivelul marii, pamantul este respectat si iubit, munca este pretuita, iar omul este privit ca o capodopera demna de Creatorul lui. Nu cred ca exagerez deloc.

De aceea le urez de ziua lor nationala, La multi ani! Rens de Groot, Theo et alii...
 

Rens de Groot, presedinte al CWI, imi oferea (marturisindu-mi ca va iesi la pensie, dar va continua sa aiba proiecte si va lucra in domeniu:"Competences   are more importand than qualifications"   – Rens de Groot ,Chairman CWI Nederland) scaunul sau de presedinte:

Apoi, a dorit neaparat sa ne prezinte o bijuterie a spiritului olandez: Kinderdijk, localitate care este bine cunoscuta pentru numeroasele sale mori de vânt. (Cele ce urmeaza sunt preluate de pe Wikipedia): În Ţările de Jos, sistemul de drenare este o chestiune importantă. Olandezii au nevoie de un sistem de control al apelor bine dezvoltat pentru a preveni inundarea zonelor întinse, fiindcă unele părţi ale Ţărilor de Jos se află sub nivelul mării. În Alblasserwaard problemele cu apa au devenit tot mai evidente în secolul al XIII-lea. Olandezii au săpat canale lungi pentru a scăpa de excesul de apă din poldere. Aceste canale se numesc weteringen, iar ele se pot vedea pe tot cuprinsul ţării. Totuşi, această metodă era suficientă doar pentru o scurtă perioadă de timp. Solul deshidratat începea să scadă din nou, din cauză că structura sa umedă este mai compactă, iar nivelul râurilor începea să crească în acelaşi timp datorită depozitelor de sedimente. Era nevoie de o altă metodă de a menţine nivelul apei în poldere. Astfel au decis să construiască o serie de mori de vânt. Morile de vânt vor pompa apă într-un rezervor până când nivelul râului atingea un anume nivel, la care pomparea apei în râu era din nou posibilă. Câştigarea controlului complet asupra apei nu era niciodată posibil.
 
 

Kinderdijk este un sat parţial în comuna Nieuw-Lekkerland, parţial în comuna Alblasserdam, provincia Olanda de Sud, Ţările de Jos. Se află la aproape 15 km est de Rotterdam.

Kinderdijk este situat pe un polder, la confluenţa râurilor Lek şi Noord. Pentru drenarea polderului, s-a construit un sistem de 19 mori de vânt în jurul anului 1740. Acest grup de mori de vânt constituie cea mai mare concentrare de mori de vânt vechi din Ţările de Jos.



Morile de vânt de la Kinderdijk sunt unele dintre cele mai cunoscute atracţii turistice din Olanda. Ele au fost înscrise în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial în anul 1997.


 Originea numelui

În neerlandeză Kinderdijk înseamnă Digul copilului. În timpul Sint-Elisabethsvloed (inundaţia din ziua Sfintei Elisabeta a anului 1421), Grote Hollandse Waard a fost inundat, dar polderul Alblasserwaard a rămas neinundat. Se spune că atunci când ploaia teribilă s-a domolit, cineva a venit la digul dintre aceste două zone să vadă ce mai putea fi salvat. A văzut că departe, plutea un leagăn de lemn. Nu era nici o speranţă ca ceva să fi scăpat cu viaţă în el, dar când s-a apropiat s-a văzut că ceva mişcă înăuntrul lui. Când leagănul a ajuns şi mai aproape, cineva a văzut în el o pisică ce încerca să ţină leagănul în echilibru sărind încolo şi încoace, în aşa fel încât apa să nu intre în leagăn. În cele din urmă, ajuns aproape de dig, cineva l-a pescuit şi a văzut că în el se afla un copil mic care dormea în linişte în haine uscate. În unele versiuni ale poveştii, pisica ţinea echilibrul leagănului înnotând în apă, pe lângă el. Această poveste şi legendă populară a fost publicată în engleză cu titlul „The Cat and the Cradle” (Meder, 2007; Griffis, 1918).

ZMEUL COPILĂRIEI

Povestea zmeului meu cu litere mari scrisă

Nu o repovesteşte nimeni,

Nici măcar cei ce m-au ajutat să-l ridic,

Câte litere, ce mai minune de poveste,

Cum l-am dus până peste vedea cea nisipoasă,

Peste cireşi şi peste viile cu struguri mari,

Deasupra măgarilor şi chiar lângă îngeri,

Zmeul meu cu hârtie pe care scrisesem povestea

Copilului şi a minunatei lui aventuri,

Zbura lângă nori, ca lumea să afle,

Despre miraculoasă lume de ape şi păduri,

Copaci magici şi păsări măiastre,

Însufleţite de epopeea trecerii mele cu litere

De-o şchioapă.

Dar a venit apa şi 1-a luat,

Înaintea vântului, cu crapii cei mari,

Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul

Naraţiunii mele cu coada tăiată.

Iar Făt-frumos tot uita să vină,

Lăsând locul prietenilor.

BALADA FANTASMELOR

În locuinţa noastră plină de alexandrii,
Un’ vin să rază galanţi piraţi berberi,
Ne scoatem masca de scleroză, tandrii,
Râzând, pupând femei şi bând la beri.

Apoi voiajul ne poartă transatlantic

Amanetaţi pe viaţă supremei aurore,

America ne îmbată cu arizone, antic,

Prin preeria virgină să ne trufim iar ore.

Şi trecem tot ubicuu prin India cea caldă

Cu patimă fugind de misticile tantre,

Pe Bucifal gonind spre vicioasa sardă,

Când feerii policrome ne ignoră.

Vapoare tapisate entuziasmează seara

Cu dragoste de aburi cu rom şi cu taifas,

Armonioasa clipă, debilă, fură vara

Cu taurii cubani prinşi în Tv. de-un ceas.

Pagode obosite visează alte vremuri,

Când ferm şedeam în scaun şi beam sake-ul tare,

Reptilele australe se umflă până tremuri,

Vulcani de Fiji aspri ard flăcărui opale,

Iar noi, prin strâmbături potente de Jamaica,

Iubim femei frumoase şi bem mai mult ca taica.

BALADA PIEŢeI ZILEI

De argint, noaptea bate iar din pleoape,

Să aud cum sună din polen laleaua

Şi din primăveri de mişcări sărate,

În piaţa de peşte mi-am găsit safteaua.

Femeile cuprinse în curbe de rigoare,

Cu temeri vechi şi gânduri neschimbate,

Rotesc cum vor din şold ademenitoare

Corsajul artelor de mult uitate.

Comerţul obstinant cu habitate

Uzând de murmure şi urlete jegoase,

Molatic te cuprinde dintr-o parte,

Ca să-ţi rânjească profunzimi râioase.

Clipind de argint, ispitele te încearcă,

Să vrei relaţii stricte şi directe

În fierăria lupilor cu targa,

Când în vitrine sunt reţete certe.

                                            Oriental accent pui iar pe forme,

De aur poleit ziua apare

Şi-n ceaţa de vapori de lângă Dorne,

Tu vezi vapoare exportând curmale.

Şi-n tonuri roş amurgu-nchide ochii

Prea beat de vinuri busuioace,

Iar fluturi ruginii, neprinşi pe rochii,

Clipesc din aripi, parcă vrând să joace.

Ana Flávia de Oliveira: Que felicidade! Esse mes o blog completa seu primeiro aniversário

. São quase 6.000 visitantes e mais de trinta "seguidores". Amei! Porque a cada postagem surgiam as dúvidas dos leitores, o que me obrigava a estudar mais para esclarece-los de maneira peculiar, com presteza, clareza e cientificismo. Continuem a enviar seus e.mail's, dúvidas, críticas e sugestões que aos poucos irei respondendo.

Meu coração se alegra e se prontifica a ajudar da melhor maneira possível!
Sem vcs o blog não teria sentido!

Agradeço também aos amáveis "seguidores", vcs são muito especiais!

Sejam todos muito bem vindos!
Ana Flávia de Oliveira




Ana Flávia de Oliveira

Ocupaţia: Fisioterapia - Medicina
Locaţia: Brazilia

Despre mine:

Bacharel em Fisioterapia pela Pontifícia Universidade Católica de Goiás (PUC-GO); Esp. em Ortopedia e Traumatologia com ênfase em terapias manuais; Formação em Dermatofuncional (Laser, "Cosmetologia Avançada" e Carboxiterapia); Graduanda em MEDICINA, ITPAC - PORTO; Membro Associado da Sociedade Brasileira de Laser em Medicina e Cirurgia; Membro da Associação Brasileira de Cosmetologia.

ABURI GĂTIŢI CU CRAVATE

prietenilor mei,

Timpul ne pradă de perlele vieţii

Furându-ne clipele dragi de la sân

Parcă urlând hălăduim ca orbeţii

S-adunăm bir din somnul păgân.

Scame şi aburi gătiţi cu cravate

Luăm la grămadă şi nimereală din rând

Nu ştim ce ne doare, nu ştim ce se poate,

Voiajelor goale punem etichete plângând.

încercăm să găsim un sens până la moarte.

Azi luni, mâine joi, duminici pripite,

Coasem tiv la cocori şi-n biografii facem parte

Unei coaste de Venus din nopţi nedormite.

Prin mări aruncăm invenţii în sticlă

Sperând ca târziu să fim regăsiţi,

Depindem ca fantele de dama de pică:

Clipa vă schimbă cum nu vă gândiţi.

Muşuroiul comun ni-l leagă furnica

Secundelor scurse cu coconi din fântâni.

Ne plâng curcubeele alarma şi frica,

Iar timpul ne pradă clipe dragi de la sân

BALADĂ DE PREA PUŢIN…

Noi prea puţin ştiam că banii costă,
Noi prea puţin ne mai faceam de cap,
Din veacuri moartea violentă-i mostră
Pentru poveşti cu strigi şi cu harapi.

Noi prea puţin prindeam în cărţi terestre
Vânzarea sufletului pentru un ban în plus,
Din cereri facem paranoi ecvestre
Şi nu ne spune nimeni că nu e de ajuns.

Degeaba strigă oglinzile nebune,
Noi prea puţin ne mai privim pe noi,
În inimă chiar poate să ne tune
Tăcuţi ne chinuim, căci suntem goi.

Prea permeabil, molipsit aiurea
De boli de piele, tatuaje arse,
Noi prea puţin cunoaştem lumea,
Chiar dacă ea ne strigă-n oase.

Pe orbita jalei obligaţi să ţinem
Înfricoşarea cinicului timp
Noi prea puţin ştiam să râdem,

Eu prea puţin ştiam să mint.

Cateva fotografii needitate de la resfintirea Catedralei Adormirea Maicii Domnului

Cu certitudine presa locala va prezenta evenimentul intreaga saptamana.
Cred ca cele mai importante lucruri, de spus, de la aceasta vizita a Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane la Giurgiu au fost in ordine:
Vizita Patriarhului  Bisericii Ortodoxe Romane la Giurgiu, Preafericitul Daniel fiind pentru prima data in orasul nostru,
Bucuria Episcopului Ambrozie si a clerului ortodox giurgiuvean ca si acest patriarh ii viziteaza acasa la ei,
Prezenta moastelor Sfantului Mare Mucenic si Purtator de Biruinte Gheorghe la catedrala,
resfintirea Catedralei Adormirea Maicii Domnului , aceasta avand acum si Hramul Sfantul Mare Mucenic si Purtator de Biruinte Gheorghe,
"Premierea" domnilor Lucian Iliescu, Dumitru Beianu si Victor Boiangiu cu medalia Sfantul Apostol Andrei,
Bucuria giurgiuvenilor ca au Ziua Orasului Giurgiu, in sine, facuta cu mari eforturi anul acesta si mai ales din sponsorizari!

HRISOV

Dat în cetatea noastră Giurgiu
Acest hrisov de dragoste tăcută,
Hotarul de lumină şi refugiu
În care-am asaltat trăiri o sută.

Dat cu surâs şi maxim de plăcere
Cetăţii ce-n dispute-şi rupe timpul,
Căci avansez cu ea, cu precădere,
Când ample stări petrec cu anotimpul.

Dat zilei calde, pline de verdeaţă,
Fiinţei ce ne leagă şi e dragă,
Acelei mame sau neveste – viaţă,
De care tot ce-i bun acum ne leagă.

Dat dor din dor şi rugă – Maică Sfântă,
Pentr-un întreg norod, neprihănit,
Vă fie bine tuturor – osândă:
S-aveţi lumină-n clipa ce-aţi hrănit!

Iar celor care vin, le fie dat
Mult mai puţine rele, sănătate,
Că mult au mai avut de îndurat,
Toţi care azi visează-n astă parte.

LA MULŢI ANI GIURGIUVENILOR ŞI CELOR CE SE SERBEAZĂ DE POMENIREA SFÂNTULUI ŞI MĂRITULUI MARE MUCENIC GHEORGHE! De Sfantul Gheorghe Sarbatoarea Orasului Giurgiu la a XIII-a editie. Programul Sarbatorii.

Din  Sinaxar - 23 Aprilie

În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici dc îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După accasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnczeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns accsta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnczeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.

În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: "De ce eşti tristă, femeie?" Iar ea îi spuse pricina intristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: "Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?" Şi ea răspunse. "De-a dreapta parte a bisericii." Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: "Ajută şi tu" şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnczeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: "Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru." Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Între 23 şi 25 aprilie 2010, oraşului Giurgiu sărbătoreşte Zilele Oraşului 2010.


Programul festivităţilor:



Vineri, 23 aprilie:

8,30 – Întâmpinarea Prea Fericitului Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Catedrala Episcopală „Adormirea Maicii Domnului”

9,00 – Slujba de resfinţire a Catedralei Episcopale „Adormirea Maicii Domnului”

10,30 – 13,00 – Oficierea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii

13,00 – 13,30 – Vernisarea expoziţiei de etnografie şi folclor, Galeriile de Artă „Silvia Grosu Jelescu”

13,00 – 14,00 – Crosul Prieteniei, tineri 15-18 ani, fete şi băieţi, organizat de Clubul Rotary Danubius Giurgiu – Rotary Club Dunav Russe

17,30 – 18,00 – Inaugurarea Aşezământului Social „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din localitatea Slobozia, vizită la Seminarul Teologic „Teoctist Patriarhul”

18,30 – 19,00 – Inaugurarea străzii „Episcopiei”, vizită la Muzeul Eparhial şi Centrul Eparhial pentru copii şi tineret „Sf. Ioan Valahul”

18,00 – 19,00 – Festival coral interconfesional „Lumină din Lumină”, Ateneul „Nicolae Bălănescu”

18,00 – 20,00 – Spectacol folcloric susţinut de Ansamblul „Doina Dunării”, Piaţa Tricolorului

20,00 – 23,00 – Spectacol de divertisment în aer liber

23,00 – 23,20 – Foc de artificii

Sâmbătă, 24 aprilie:

18,00 – 19,00 – Zi de creaţie artă plastică, Centrul Cultural Local „Ion Vinea”

20,00 – 23,00 – Spectacol de divertisment în aer liber



Duminică, 25 aprilie:



18,00 – 20,00 – Concert susţinut de Orchestra de suflători „Valahia”, Piaţa Tricolorului

20,00 – 23,00 – Spectacol de divertisment în aer liber

23,00 – 23,20 – Foc de artificii

in weeck-end, printre florile bunicii si...mai incolo...

Diavolul mi-a propus sa jucam ping-pong.

Diavolul mi-a propus sa jucam ping-pong.

Fiindca nu eram pregatit sa-l inving,
 m-am dus sa ma culc,

Ca sa salvez lumea, visand
 ca sunt pe lumea cealalta.

Ziua era iremediabil pierduta.

Am facut recurs la copilarie.

De obicei are efect maxim:

-Ai dormit bine, flacaule?

Ti-ai implinit somnul?!
Atunci nu mai zabovi!
Mergi in lume si lupta!
Si nu uita sa-ti faci semnul crucii...
Asta era bunica.
-Da, roaga-te la Precista
si nu fii niciodata Stanca proasta!
Asta era bunicul.
-Adica nu te lasa asimilat de toti timpitii,
Conserva-ti spiritul si alege-ti singur calea!
Asta era mama.
-Exilul pe-o coaja de nuca tine un timp,
Viata si nevasta tin toata viata!

Asta era matusa mea.

-Tigari, chibrituri, romane, poezii  si socotitoare

Sa ai la tine cand treci de colectiv!

Asta era varul meu, studentul.
-Proiectele tale trebuie sa aiba seva pamantului
Din care te tragi si experienta noastra.
Asta era invatatoarea Maria.

Un pachet pentru drum, imi pregati mama:

-Sa nu flamanzesti niciodata!

Bunica mea a iesit sa vanda margaritar la poarta:

-Vand lacramioare, ca sa ai bani de intors!

-Roaga-te!

Asta era bunicul celalat.

Diavolul era imens si se juca cu laba in tarana, zgarma, fornaia alene, stapan pe situatie,

Ca un taur in arena, numai ca asta sedea in sezut.

-Nu ma sperii eu, a zis el.

Bunicul l-a alungat in felul lui cinstit si direct.

Era dimineata indrazneata,

dezbracata de mantoul de ceata.

Medicul imi lua mana binevoitor, numarand secundele:

-Si-a revenit, a spus egal...

REGELE FAUR

Sunt regele nopţii şi al drepturilor,
Poetul de la marginea lumii de deasupra,
Caligraful unor tapiserii una pe una,
Nimic neadevărat neforţând tandreţea
Tâlharului de lângă propria-ţi inimă,
Aducând vânat proaspăt din cer,
Din cel ce se întoarce cu rouă de ger,
Prier m-a născut în netedă faţă,
Tăinuit ca despletită fecioară,
Prea iute de picior alergând de blestem,
Mărturisesc că încerc să v-aduc. Vă chem!
Veniţi mai aproape de mătasea luminii,
De crengile plânse-ale firii umane,
De turnul vegetal din pietre, de crinii,
De corul de măşti traco-daco-cumane!
Ula, ila, transparenţe de harpe,
Zâne şi păsări mâncătoare de basme,
Curtea mea de cavaleri îndoiţi
Cu bere şi vin din deplin
Bat săbii pe umeri cu fluier.
La marginea lumii eu, regele faur,
Creez mândrii întâie şi clare.
Eu stau far şi tu eşti pantomimă de fare.

LIBERTATE NUDĂ

Să-mi repari pantofii cu cuneiforme,

să-mi pictezi odaia doar în hieroglife,

să-mi aduci meniul doar cu pictograme
şi reţete inca cu noduri permise,
să îmi ţii balanţa doar cu crestături

puse ordinar pe un biet răboj,

numai către seară când ieşi din călduri

să îmi dai un vin şi să nu miroşi!

Să mă spurci cu vorbe scrise de-o hindusă,

când la pat de lotusi voi cădea bolnav,

aşternut de paie să îmi dai suav,

unde să-nnoptez renasterea spusa .
Viaţă răpciugoasă, când tu nu vomiţi,
zgaibele să-mi vindeci fără prea mult clei
ori de vreo pomană ai de gand sa-mi iei,
doar atât te rog: stralucirea sa-mi arati!

FERESTRE SPARTE

Slabă tristeţe închide fereastra cu râs,
Nici mintal nu-i risipire în răspuns,
Iar în Infern notează Cerber în al său carneţel:
Azi au intrat trei lacrimi şi-un adorat şerveţel,
Îmbâcsind mirarea cu farmec şi dor,
După zilele răsturnate ale umbrelor
Ce-n nemişcare de vitraliu îşi pecetluiau trosnetul
Cu trupurile lor alb-negre de degete de pianist,
Aducând comori întâmplate de vin ametist
Şi lovind în porţi mereu trăznetul.

Doamne, ce luminare de lucruri ascunse,
Câte frici nepătrunse-străpunse
Şi ocolişuri de poveşti despre cei ce nu sunt
Decât în lumina lui a trecut,
Trecând inocent pe sub răşină şi galbene porţi
Ce troznesc sub durerea plânsă de toţi.
Doar ea, mamă şi fată, cu durere îngropată
Învelea cu banii de vamă lumina întrupata
Într-un râs albastru ce închide ferestre
Şi în încremenire mai spune o poveste...

DE VLAGĂ NETOPITĂ

Stăpâna viaţă, în morbidu-i ţel,
Cum se agită ca o chelăreasă,
Ne cere iar chiria-n chip şi fel,
Minţindu-ne că aţa-i e frumoasă.
Şi aducând cu carul caractere
De poză sau imagini pe ales,
Ne toarnă iar în formele etere
Umbre de sluţi tot puşi pe interes.
Matrozi loviţi în creştet cu paharul
Atâtor clipe de venin şi ger,
Degeaba ne înecăm acum amarul
În vinul ăsta negru, pişicher.
Ne lasă viaţa, insulari pe plute,
Să adunăm din scoici lacrimi sidef,
Să ne-mbrăcăm în butii des băute
Şi să le înoim iar după chef.
Prieteni fără ţâfnă în crâşma liniştită,
Mai numărăm, desigur, femeile trecute
Şi stinse-n parastase de ora cea vrăjită
Le cultivăm uitarea în halbele băute.
Iar viaţa ne măsoară gata să dea chitanţă
Cu bunul plac al bilei lovite de destin.
În zilele senine nu ai nici o speranţă,
Drept pentru care, acum,
cu optimism, mă înclin.

CONCURS

Noi alergăm spre moarte în trap,

Ca într-un cros teribil, fără cap,

Sâmburind libertatea de fapt

Şi ascunzând-o în oful pretins,

Noi doi, trup al unui singur delir,
Ne vrem ucişi de ziua de mâine,
Când rupem câte o fugă din firul subţire
Al ţarinii neprovocate de Adam.


O Evă cifrată-n ascetă schimbare,
Un Adam învechit în clipa ce moare,
Alergăm lichid, trântind tinereţea pe jos
Şi în sfera bătrână rupem coapsa până la os


Minunăm împlinirea cu fasturi nebune,
Miracole oarbe-adunăm pentru mâine,
Alergăm obosind către propria tină,
Jarul iubirii spulberând în ruină.


Vieţi provocate de un galop germinal
Spre neagra sosire în pas triumfal
Aducem clipe-n fugă spre aspra rutină
Iar cheia candorii o facem rugină,


Suspinând cot la cot în decisa pieire
Rămâne în urmă doar fuga de sine.

FĂRĂ CHIN FĂRĂ VISE

sub buză adăpostise flori
 pe care Nilul nu le povestise
şi-mi recita versuri din clasici
lângă ceasul stat de mult

aşa că timpul trecea
fără cezariană, fără chin, fără vise
născând ninsori din omizi ucise
 înainte de-a zbura
din scrisori
mi se făcuse un dor avan de mare
tânjeam după cer
înălţăm gândul
în lumina ochilor ei ce avortau idei
fără să tac tremurul degetelor pornite la întâlnire

era iarnă.
viruşii tropăiau pe alături
pe urmă veneau poliţiştii
ştiau că se va face întuneric
pasiunea creştea în vile de simboluri
mustea muteşte desăvârşirea
aveam vârsta cântecelor
ascultam versuri din clasici
potriveam ceasul după căderea serii

şi o visam în palatul de irişi al Regelui Cumva.

P.S. Am vazut cititori noi din Suedia. Ii salut. Si cu ei si pe Marius Panait.

Pina duminica seara doar asa se poate zbura prin Europa

Eyjafjallajokull blochează si aeroporturile din România.

PÂINE GRĂBITĂ

Mă grăbesc prea mult,

Mă vând pe-o para chioară frumuseţii,

Nepereche lumii străduiesc surd,

Mă găsesc prea ades la poarta cetăţii,

Eu, piatră smulsa din castelul întreg,

Degeaba caut să mă înţeleg.

Iar mă fac gard şi punte,

Iar mă destin schilodirii neasemuite,

Potentă de stil nou, de stil vechi,

Reclamă pusă pe pereţi oarecari, seci,

Unul la unul mă înfrâng irisii,

Bufe păsări de cimitir-buhe.

Fidel luminii de pamant şi o, o, o,

Îndrăznelii bolnave de sete de cetite cuvinte,

La marginea serii eu mă întrec în minte,

Cu preferinţele porţii zăpoarelor amare.

Ce clipe de duhuri le aduc în hambare.

Să adape cu grâne setea de foame ce-o are.

Sa ne instancim in pasiune, trecand...

Sarac lipit, bogat in dor de duca,

Plimband cand luna, cand vreo starleta,

Cu poezia prinsa-ntr-o agenda de-a lui Puca,

Radeau sybil, Dimov cu o bruneta.

Lipind geana zorilor baroc de lumea intreaga,

Pe Emil Botta ca sa-l intreb de treaba,

Muream incet spre seara afectat

De Bogza, print efeb, pe sub castani lasat.

Cu norma-n viata data de Beniuc,

Murmur pelagic dam fara chitanta,

Ca Jebeleanu sa imi dea ciubuc

O fabula prea alba de faianta.

Sarac lipit, bolnav de Marco Polo,

Citeam atlasul cu o printesa de Voronca,

In timp ce ea trecea prin vis, pe acolo,

Intr-un deceniu trist de hodoronca-tronca...

Cristina Pocora la Editie Speciala

Emisiunea Editie Speciala de la televiziunea Valahia din Giurgiu o are ca invitata de la orele 20.00, pe Cristina Ancuta Pocora, deputat PNL, Presedinta Comisiei pentru egalitate de sanse pentru femei si barbati din Camera Deputatilor, membra in Comisia de Munca.