TALERUL DE IERBURI AL COPILĂRIEI MELE

Am iubit copilăria ca pe o femeie devreme şi nebună,

Am împănat-o cu dezmeticiri şi simţuri,

Am pierdut-o în frunzele pădurilor sterpe

Din câmpia Burnazului şi din lunca Dunării,

Foşnind din frunzele plopilor ca din fustele căzute.

În această umbră răcoroasă, dar nejilavă, în care

Crapi şi somni se prindeau în cârje de japcă,

Am învârtit pământul de la un capăt la altul

Ca pe fus, ca pe ciorchinii de struguri furaţi.

Femeie sensibilă şi debilă, copilăria mea,

De câinii lupi ai miliţiei şi de biciul paznicilor,

Am iubit-o cu inima urlând prin vaduri,

Prin vârtejuri de ciocârlii ale neumbrei,

Peste gorgane şi măguri, prin răstoace.

Femeia-mac, copilăria mea aprinsă, voluptoasă,

Am însângerat lanurile de grânele adolescenţei

Cu fugi de faun prin pietrele căii lactee,

Îmbrăţişându-mi trupul slab cu liliac şi măceşe.

Am iubit copilăria îmbolnăvită de contrarii,

Strident şi zvâcnit. Am iubit copilăria ca pe o femeie.