Gata! Paharele cu anotimpuri le-am băut.
La marginea şoselei abandonate
zac două balastiere în care am
mestecat steguleţele toamnei.
Acuma vinul ăsta nici nu ştiu
de care este.
Poate că la vară vom coresponda
de la mare cu toată lumea.
La noi sunt valuri şi stelele răsar,
mierla fluieră-n cerul gurii
lângă don Francisco d’Assisi.
ca să poată lumina ochilor să
zboare mai departe,
dincolo de orizontul ucis
de orbul găinilor.
Poate că vom primi poeme
despre oglinda şlefuită între plopi,
ca să dea cu soţ,
poate că pe sistolă şi diastolă
vom pune masa de prânz
din care să mâncăm
luna caşcaval de aseară.
Secunda urla în gura mare
la uşa cocioabei mele:
4 comentarii:
mersi, am tradus poezia ta si mi-a plăcut, ia un vin pentru sănătatea ta şi pot scrie, de asemenea, pe un drum.
Un salut din Spania.
Multumesc, Marina, pentru comentariu, pentru traducere, pentru ideea de sanatate!
Un salut romanesc: Sanatate!
Referitor la citatul mentionat in Header, nu prea sunt de acord cu el,desi cine sunt eu sa fac astfel de aprecieri (un simplu muritor). Sigur ca trebuie sa "judeci oamenii dupa cei cu care se aduna"! Se poate intampla ca cei pe care ii analizezi sa se adune cu oameni ireprosabili si sa fie ei insisi Iuda
Daca ma apucam sa scriu povesti cu oameni aici, nu mai aveai loc de comentarii, baiatule de oriunde, fiindca tu esti universal! Fiindca m-am apucat sa spun povesti universale despre oameni generali, comentam intre noi... oamenii care au simtit cerul instelat de deasupra si puterea morala din noi, ca sa parafrazez un ceasornic german!
Trimiteți un comentariu