joi, august 26, 2010

Lustru

păcătos ca o piatră dintr-o praştie duşmană


ca mâna celui ce ridică piatra fără cugetare

păcătos ca averea unui om nenorocit de zile

ca sângele rămas pe lama cuţitului lui Brutus

păcătos ca observarea nimicului

ca şi cochetarea cu neînţelesele fizionomii,
mă simt atunci când nu-i spun că o iubesc!

3 comentarii:

Metaxa spunea...

Mergi de-ti ia leapsa de pe Presa pe Unde si treci la coada sa-ti platesti taxa pe dreptul de autor.

Karla spunea...

Oooooo, un poem de dragoste...
Am ratat ceva lectura, vad ca ati fost creativ pe timpul in care am lipsit de pe net:)
Musai trebuie sa fac recuperari:)

Unknown spunea...

Pentru doamna Karla: un poem intre atatea altele scrise astazi spre ieri. De fiecare data, va multumesc pentru ca le cititi!
Lui Traian: voi trece sa-mi iau leapsa, cam tarziu, dar mereu reactionez asa din lipsa timpului pe care unii mi-l masoara, fara sa inteleaga faptul ca eu dorm 3-4 ore pe noapte si inca imi e de ajuns!

EDRAH_Giurgiu PHASE I