ILUMINARE


lui Adolfo

Am fost Mercuţio cel zurbagiu,

Ironic, şotângar şi pus pe glume,

Un traficant de înţeles zglobiu,

Al morţii care se vorbeşte-n rime.


Am fost un bun prieten, voluptos,

Înfumurat de stele ce se cată,

Dar am ştiut să mor fără prisos,

Din vina clanurilor ce se-arată.


Spunând prostii, adeverind morminte,

Ce lumi stupide mi le-am hărăzit,

Eu îl provoc acum pe cel ce minte,

Căci tot al meu destin îmi e urzit.


Un spectator interactiv al lumii,

Un clovn dement ce plânge doar pe bune,

Un traficant de vise-n poarta lunii,

Ce n-a ştiut din stele să răsune.


Am fost Mercuţio rănit mortal,

Simbol modest al unei vieţi normale,

Orgoliile voastre într-un plan bizar

Doar vor ucide, nu vor da vreo cale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)