luni, august 09, 2010

Stante stinghere

I


Să încep cu un element de context:
Sunt şi iubesc
O fată de care mă îndrăgostesc în fiecare seară.
Să mijlocim cu un corp de tranziţie,
Că abia am chef să scriu
Cuvânt albastru, liliachiu.
Să închei cu un final amânat:

Pe altădat’.

II

Două fără un sfert-omniprezent
 îmi latră în noapte
Cu taxiuri albastre,
Aproape…
 6500 pentru… până-n x loc.
Hai noroc!
Du-mă până la bloc!
Show de miriapode
Pe scări incomode.
De soare răsare
O femeie tresare.

O haită de lupi îi urlă prin sânge
Şi la antipozi de idee ea plânge.
Singură luna zbârnâie ca telefonul:
Aha, a rămas singur Ionul
Cu capul pe tavă de Salomee.
Liftul aduce altă dansatoare femeie,
Sirena mişcă lumina pe boltă
De-ajuns să secere singură o holdă,
Iar eu şi tu
privim toată săptămâna
Luna.



III

Eu vreau puterea de a fi singur în caracter,
De a ajuta lupul şi femeia adulteră.
Nu mi-e dor de drum şi nici de stat.

Acetilena din bidon sperie vântul
Care sparge liniştea,
S-o las baltă!

Nu mi se pare nimic mai nostim
Decât mirosul ăsta de secunde pârlite
O dată cu naşterea laptelui în chestiune.

Da, noaptea era gravidă de Dumnezeu
Şi a născut sfinţi lacto-vegetarieni
In sens socratic.

Mie nu mi-e de sensul fanteziei,
Ci de dificultăţile reprimării subiectivităţii.

Aşa că frâng pâinea cu mâna stângă,
Încercând să smulg aripi de înger cu dreapta.
Ca să mestec pâinea în dinţii mei de lapte
Trebuie să mă gâdil cu pene de înger. Hâc!

Vă ordon creaţi stări în chestiune!

Niciun comentariu: