vineri, august 06, 2010

ANOTIMPURI




Gata! Paharele cu anotimpuri le-am băut.

La marginea şoselei abandonate

zac două balastiere în care am

mestecat steguleţele toamnei.

Acuma vinul ăsta nici nu ştiu

de care este.

Poate că la vară vom coresponda

de la mare cu toată lumea.

La noi sunt valuri şi stelele răsar,

mierla fluieră-n cerul gurii

lângă don Francisco d’Assisi.

Atâţia sturzi la marginea privirii,

ca să poată lumina ochilor să

zboare mai departe,

dincolo de orizontul ucis

de orbul găinilor.

Poate că vom primi poeme

despre oglinda şlefuită între plopi,

ca să dea cu soţ,

poate că pe sistolă şi diastolă

vom pune masa de prânz

din care să mâncăm

luna caşcaval de aseară.

Secunda urla în gura mare

la uşa cocioabei mele:

noaptea e grea cu un mahalagiu!

4 comentarii:

Marina spunea...

mersi, am tradus poezia ta si mi-a plăcut, ia un vin pentru sănătatea ta şi pot scrie, de asemenea, pe un drum.
Un salut din Spania.

ionelmuscalu spunea...

Multumesc, Marina, pentru comentariu, pentru traducere, pentru ideea de sanatate!
Un salut romanesc: Sanatate!

Baiatul de la oi spunea...

Referitor la citatul mentionat in Header, nu prea sunt de acord cu el,desi cine sunt eu sa fac astfel de aprecieri (un simplu muritor). Sigur ca trebuie sa "judeci oamenii dupa cei cu care se aduna"! Se poate intampla ca cei pe care ii analizezi sa se adune cu oameni ireprosabili si sa fie ei insisi Iuda

ionelmuscalu spunea...

Daca ma apucam sa scriu povesti cu oameni aici, nu mai aveai loc de comentarii, baiatule de oriunde, fiindca tu esti universal! Fiindca m-am apucat sa spun povesti universale despre oameni generali, comentam intre noi... oamenii care au simtit cerul instelat de deasupra si puterea morala din noi, ca sa parafrazez un ceasornic german!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...