SALCÂMUL



















foto: isabellelorelai.files.wordpress.com

Zer mult a dat salcâmul astă vară

să ţină boii popii pe pământ

şi ramurile bat încet spre seară

să nu se-audă cântec după cânt.


De-atâta zer mâncat-au nopţi terestre

cu lună plină ţărmurită-n crâng

şi umbra stelelor cădea pe la ferestre

ca să răspundă fetelor ce plâng.


Poeţii şopteau uimiţi, chiar cu mânie,

că zer aşa nu a mai curs demult

şi ceaţa o vindeau pe-o duşcă mie

şi-o pipă cu tutun nedat la vânt.


Îndrăgostiţii chiar plângeau cu zeruri

în dimineţi de Kenny Rogers gri.

Făcea mişto de ei în multe feluri

salcâmul despre care vă vorbii.

Comentarii

Karla a spus…
Habar n-am cum sunt diminetile de Kenny Rogers gri, dar poemul m-a uns la suflet ca mierea de salcam.

Un copac romanesc, salcamul: n-am vazut unul in Franta; nu-mi explic misterul absentei...
ionelmuscalu a spus…
multumesc, mi-e greu sa raspund unor comentarii atat de laconice, altfel!
ionelmuscalu a spus…
am de gand sa scriu o padure de miere salcamica intr-un pamant nefertil, dar romanesc!
Metaxa a spus…
Ionele... jos palaria. Pot sa-ti spun Maestre? Nu te superi pe mine?
Un astfel de salcam ar trebui plantat la pritvorul fiecarui suflet de roman.
ionelmuscalu a spus…
domnu' Metaxa, pentru cine nu stie, acesta e numele de familie al acestui grec de neam bun romanesc, dvs. puteti zice orice, fiindca am vazut eu cand ati plantat salcami si v-am si filmat si nu numai din motivul acesta, multumesc!

Postări populare de pe acest blog

Poezia ca spectacol, Prefaţa la Poeme din luna îngerului risipitor de Alex. Ştefănescu

Afară

Omul cu ochii mari și inima rotundă (Un fel de prefață care pictează zâmbetul pe față)