E ora trei din noapte peste ghilotina
Ce amintesc în parte tainică de tine,
Ce suflase Domnul peste coasta ei.
Eva deşteaptă ce-şi punea botina,
Pe Adam ce-n vise se credea trăznit,
Şarpele îmbătase pregătindu-i cina,
Cu mărul ce dinţii i-au păcătuit.
Cresc poveşti de taină - hieroglifă tihna,
Între ore mici, când doar eu domnesc,
Limpezind ideea, nărăvindu-mi vina,
Galopând cristale, scrisu-mi ogoiesc,
Că-mi retează-n noapte capul ghilotina.
4 comentarii:
imi place atat de mult:)...respira sensibilitate:)
Oi eu estou visitando para o seu blog maravilhoso, cheio de arte
Seus poemas são lindos, gostei muito
tudo é muito bom, eu amo ouvir seu espaço bonito
beijos e abraços adeus.
O unda perceptibila de umor fin in poemul acesta... hm-hm...
pazea, ghilotina sta sa cada cand capul se umple de prea mula ispita... aha...:))
erata: multa era acolo... sa mi se scuze mancatul literei: acus e ora prânzului pe meridianul meu:))
Trimiteți un comentariu