sâmbătă, noiembrie 27, 2010

Joc de doi















Motto:"Pe tine te iubesc mai devreme,
pe mine mă iubesti mai târziu."

Pocnea enigma aia în capul meu,
Ca zarul alb din prima ta scrisoare,
Când din solemn, cu stimă, derbedeu,
Mi te-adresai cleştar, tu, de racoare.

Păream amar, solemn şi-un pic cam brusc,
Lăsând pe generali să tatoneze,
Femeie din metal puţin etrusc,
Ce-mi lăsai străzile să emigreze.

Apoi, deodată, tandru, suficient,
Mă ocroteai cu blânda ta candoare,
Calină ca şi timpul meu latent,
Taine lăsând, încet, să se strecoare.

5 comentarii:

Ellah sun spunea...

i love the fact that there is a translation in your blog. I would sure come back for more..

ionelmuscalu spunea...

Thanks for visiting! Waiting and other views .

Sorina spunea...

Imi place strofa a doua in mod deosebit si mai ales ultimele doua versuri. E chiar de memorat: "Femeie din metal putin etrusc,/Ce-mi lasai strazile sa emigreze."
Frumoasa creatie!

Ganduri bune de departe!
Sorina

ionelmuscalu spunea...

Multumesc, mai ales ca citesti de atat de departe.Am adaugat bloggurile tale la lista pe care o urmaresc, fiindca sunt de retinut!

Sorina spunea...

Multumesc. Si eu vizitez acest colt cu placere :-)

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...