duminică, noiembrie 28, 2010

Post card

Şi atât aş vrea în nopţile perene,
Să-ţi simt crescând nebunele dorinţi,
Să mă cuprindă febra ta din perne,
Să-ţi văd iubind ochii tăi cuminţi.

Şi atât aş vrea să zac pe pat la tine,
Pân' se vor bate teii ceia iar,
Ca să mă amăgeşti cum ştii mai bine,
Că luna mai nu este-n calendar.

Şi atât aş vrea să ştii şi tu de mine,
Că nu e vis în aer predispus,
Acea leoaică peste tot se ţine
De faţa mea, care nu-i e de ajuns.

7 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Ești altul!!!

ionelmuscalu spunea...

Cum?

Michele P. spunea...

Senzuală şi senzoriale.

Bun săptămână!

Irina spunea...

Echilibru & muzicalitate...

Karla spunea...

O nuanta de senzualitate, mais le poème reste très sage...:)

Luisa Pirvan Nerut spunea...

Asta-i poem de recitat sub cearceafuri. Afara sa ploua primavatic si-n casa cu dorinte.

ionelmuscalu spunea...

Multumesc!

Seară de vară

Patru păsări de aur în colțuri, Coperți de saftian, Cartea tulburătoare a însuflețirii, Nimic mai mult, nimic mai puți...