joi, noiembrie 04, 2010

O CARTE DE SPERANŢĂ

















mulţumiri celui care a fost Părintele Mihail Sârbu

Zori îmbobociţi pe pereţii Catedralei Adormirea
Recunosc speranţa zâmbetului meu,
Altarul inimii mele, locul descoperirii entuziasmului,
Intrarea mea în rost lângă mireasă.
La marginea albului pe lângă albastrul cerului
Răsună un clopot în dungă.
Seamănă cu un poem crescut din apă dulce,
Apă repede, iubitoare de soare.
Un abur de lumină şi migală,
Un flutur pentru inimă şi creier.
Voi sluji într-o zi o vară sfioasă
În răcoarea liniştită a sfinţilor
Şi voi fi şi martor al iubirilor viitoare
Ce-şi vor pune cununa de raze
Sub cupola ce întemniţează furtunile răului.
„Bine aţi venit în casa mea de arome robuste!”
Geometria adolescentă a credinţei rimează
Cu rouă dimineţii şi curcubeul de câmpie.

Aici am primit „Jurnalul Fericirii”
Şi am visat pentru o mie de fântâni.

Spre marele Nord. Întâlnirea cu Moş Crăciun în alt anotimp.

         - Pe marele vultur care a pârjolit pădurea, vuind cuvintele în gura vajnicului Väinämöinen, faurul veşnic, ce povesteşte des...