luni, ianuarie 14, 2013

ZMEUL COPILĂRIEI



Povestea zmeului meu cu litere mari scrisă

Nu o repovesteşte nimeni,

Nici măcar cei ce m-au ajutat să-l ridic,

Câte litere, ce mai minune de poveste,

Cum l-am dus până peste vedea cea nisipoasă,

Peste cireşi şi peste viile cu struguri mari,

Deasupra măgarilor şi chiar lângă îngeri,

Zmeul meu cu hârtie pe care scrisesem povestea

Copilului şi a minunatei lui aventuri,

Zbura lângă nori, ca lumea să afle,

Despre miraculoasă lume de ape şi păduri,

Copaci magici şi păsări măiastre,

Însufleţite de epopeea trecerii mele cu litere

De-o şchioapă.

Dar a venit apa şi 1-a luat,

Înaintea vântului, cu crapii cei mari,

Cu spinări oglindă înghiţind alfabetul

Naraţiunii mele cu coada tăiată.

Iar Făt-frumos tot uita să vină,

Lăsând locul prietenilor.

Niciun comentariu:

Zi de poezie cu miros de zaibăr copt

Dimineața era caldă ca cearceaful pe care dormisem. Nici un fior, nici măcar în frunze, nicio șoaptă divină de vânt nu mișca vreun fir de i...